Mihai BUZNEA
Mă-ntîlnesc, zilele trecute, cu o veche cunoștință din satul Pustiana. Ce mai nou pe-acasă?, îl întreb. Zîmbește. Știe spre ce bat. Între noi nu e nevoie de explicații. Îmi răspunde direct, fără comentarii, nici nu și-ar avea locul: din toamnă, avem o nouă clasă cu predarea în limba maghiară. Șase elevi. Din cei care vor musai să rămînă acasă. Fiindcă mulți dintre copii pleacă, învață la Lunca de Sus. Primesc gratis masă, casă, cărți, rechizite. Cadouri. Haine. Oamenii sînt săraci și se lasă tentați. Poți să le spui ceva? Mai ales că ai noștri nu dau nimic. Doar vorbe. Pleacă români-ceangăi și se-ntorc ceangăi-unguri. Popa de la biserica catolică din sat e, și el, prins în chingi, de nici nu mai știe nici cum s-o cîrmească. Știe el, dar nu poate! Român de-al nostru, ține slujbele în limba maternă, așa cum vor și credincioșii. Numai că asupra lui, săracul, se fac presiuni să oficieze în maghiară. Pentru cine? Pentru cîțiva cu mințile rătăcite, care nici nu pricep ce li se-ntîmplă, se lasă duși de val și de amăgelile unor venetici de prin Covasna. Nu, asta nu se cheamă la ei tentative și practici de asimilare. Numai alții le fac, adică noi. În ultimii trei ani au obținut tot ce-au vrut și încă ceva pe deasupra, nu au decît a deschide gura și treaba-i rezolvată. E rodul mariajului politic PSD – UDRM, am zis bine, UDRM, dacă scrii ceva nu cumva să mă corectezi. Dacă, Doamne-ferește, urmează încă un legislativ asemănător, cred că voi fi nevoit să-mi schimb limba și cetățenia. Nu glumesc!
În ce mă privește, sînt în încurcătură, nu știu ce să cred, ce replică să-i dau cunoștinței mele. Om serios, funcționar de stat, nu-i bate gura cîmpii. Știe exact ce spune și gîndește sănătos. Nu are idei preconcepute și nici nu poate fi acuzat de tendințe antisemite. Vrea doar adevărul și dreptatea. Loc e pentru toți, așa cum a fost de-atîta amar de ani. Ca să-l consolez (e doar un fel de a spune), îi „servesc” și eu una: lasă, nu mai fi așa de cătrănit, la tine-i încă bine, prin alte locuri dracu-i mult mai negru, adică-i negru de-a binelea. De-o pildă, la Ghimeș. Acolo, românii și maghiaro-ceangăii sînt cam fifti-fifti. Egali ca număr, inegali ca tratament. Pe bune! De fapt, pe rele! Cei din urmă i-au izgonit pe cei dintîi din școli. Cu acceptul tacit al autorităților locale. Care, și ele, nu-s nici așa, dar nici așa! De 13 ani, copiii de români ai satului nu-și mai au propria școală. Nici grădiniță. Deși le-au avut. Cine vrea să-nvețe, musai să buchisească în maghiară. Părinții nu prea văd motiv de bucurie din asta, ba chiar sînt revoltați. În fiecare vară sînt duși cu vorba, că așa, că pe dincolo, odraslele cresc și, fie rămîn analfabete, fie că se duc prin alte părți să-nvețe alfabetul și scrierea pre limba mumei de-acasă. Știu despre toate astea și Primăria care, vorba ceea, n-a văzut, n-a auzit, nici pe-acolo n-a trecut, și Prefectura, Inspectoratul Școlar Județean, Ministerul Educației. In disperare de cauză, aceiași părinți au făcut ca tărășenia s-ajungă și pe la urechile primului-ministru și ale președintelui țării. A ajuns ea, dar tot așa a trecut, fiindcă nu mișcă nimic. Silenzio stampa. Cineva, cu mintea glumeață, a avansat ideea năstrușnică de a se organiza respectivele clase în localul căminului-spital de bolnavi sever handicapați psihic. Am fost pe-acolo și cunosc bine atmosfera. Adică, doar atît merită copiii de români! Cu alte cuvinte, e o nebunie să pretinzi școală în limba română în propria-ți țară și ești tratat ca atare. Invitat la ospiciu.
De ce să ne facem, însă, inimă rea, că mintenaș poți să te pricopsești cu-n infarct de toată frumusețea care nu văd la ce-ți poate folosi. Nu-i mai bine să-nveți maghiara? Ca pe vremuri limba rusă. Cîntînd. Atunci, cu stacana de vodcă-n față. Acum, cu o ștampă de palinkă. Vesel și sprinten. Vedeți ce frumoasă poate fi viața! Chiar că nu merită să-ți otrăvești sîngele! Iar pentru ca treaba să fie bistoș, plăcuțele bilingve să nu mai fie inscripționate în româno-maghiară, ci invers.
Mă-ncearcă, totuși, o dilemă: păi cine să le mai scrie, dom-le, dacă pe Valea Ghimeșului ne dispare sămînța de limbă! Și pentru cine?
Lasă un răspuns