FĂRĂ PREJUDECĂȚI Nu vreau să fiu occidental!

Mihai BUZNEA

Am zis, și o mai spun: nu vreau să fiu occidental!

Au prea multe chestii care nu mi se potrivesc. Fac caz de democrația lor de te-apucă durerile de cap. Totul e cu „nu e voie” în față: să nu fumezi pe stradă, să nu scuipi pe trotuar, să nu vorbești tare, să nu arunci hîrtii și tot de-alde astea, să nu te ușurezi pe la colțuri de clădiri. Păi, spuneți-mi, asta-i libertate? Te obligă să aștepți la semafor pînă se face verde, să stai la rînd în stația de autobuz, pînă și să spui, zîmbind amabil, „pardon, scuzați!”, dacă din neatenție ai deranjat pe cineva. Mie-mi place să mă mișc în voie. Are cineva, ceva, împotrivă? Să-l văd, că-l „convertesc” în doi timpi și trei mișcări. De ce să facem noi ca ei, și nu ei ca noi! Doar valorile autentice trebuie să circule în toate sensurile, nu? Păi de ce ne ducem noi acolo, decît să-i învățăm cum se face banul?

Talente. Cum se fură, cum se cerșește, alba-neagra, violul, „tunurile”. Clasă. Școala înaltă. Le-ar trebui cel puțin un secol ca să ne-atingă perfecțiunera. Astea nu se dau gratis. Trebuie să le plătească. Ce dacă ni s-a dus buhul și ne paște reintroducerea vizelor. N-au spor. Ei nu știu că tot ce zboară se mînîncă. Stau cuminți și se miră cum de nu-s toți ca ei. Mașini. Marionete. Dacă ești deștept, le iei tot din traistă, după care-ți mai și trîntesc un „gutt, dankesochn”. Să nu mori de rîs? Se tot laudă cu tradiția, că așa și pe dincolo, cu valorile și cu disciplina. Plictiseală. Acadele pentru prunci, să-ți stea în gît. Ei sînt liberi? Ba pe naiba! N-au luat contact cu democrația românească. Și-ar schimba brusc calimera. Garantat sută la sută. Tot ce-și interzic ei, ne permitem noi. Strada este școala, locul unde îți însusești și-ți dai frîu liber manierelor. Ce poate fi mai adevărat și mai frumos? Cum, sîntem mitocani? N-are a face! Facem notă discordantă? Păi nu știu dumnealor că fără răul nostru n-ar exista binele lor? E la mintea cocoșului. Totul este comparație. Să mă contraziceți, că tot n-aveți dreptate. Și totuși, parcă m-aș mai duce prin acel Occident așa, de-un parezemplu, dar m-au pus la index cu paș’ portul, cică am cam dat-o -n bară data trecută cu manerele care nu le am și am devenit persoana non-grata. Acum trebuie s-aștept minunea, care cine știe cînd va să vină. Da’ tare mi-ar plăcea să merg pe stradă fără să fiu îmbrîncit, afumat de țigările celor ce pufăie-n draci, ca un furnal, tapetat pe haine de mostrele scurse din cornetele celor ce-și lipăie înghețatele „la minut” sau acroșat la fiecare pas de vocile tînguitoare ale milogilor. Vezi, totuși au ceva bun în ei și occidentalii ăștia; te fac să te simți mai altfel, nu știu cum. OM. Așa că stau să mă mai gîndesc la ceea ce am spus în titlu. Doar fiecare își mai schimbă părerile, nu? La naiba cu conservatorismul!