Mihai BUZNEA
Doi puștani simpatici, să aibă cel mult 9-10 ani, hotărăsc să-și „omoare” timpul organizînd ad-hoc un concurs original: care scuipă mai departe. Trag linia de start, își pregătesc „artileria” și declanșează „focul”. După cîteva salve, care nu reușesc să stabilească cine este campionul, unul din ei exclamă, cu vădită satisfacție: nu-i așa că sîntem flegmatici? În jurul lor, poligonul de țintă seamănă cu un cîmp experimental de la un sanatoriu T.B.C pe care l-am vizitat cu ani în urmă și nu mai reușesc să-l uit.
Românul s-a născut flegmatic, așa cum îl mai știm poet, politician și fotbalist. Mă conving de asta în fiecare zi lăsată de la bunul Dumnezeu. Dimineața, cînd ies pe ușa apartamentului spre a merge la serviciu, scările blocului sînt decorate, aproape pas cu pas, de flegme și scuipați proaspeți. Curățenia matinală pe gîtlej. Strada mă întîmpină, la rîndul ei, cu aceleași ștampile gelatinoase „albe-verzui”, semne ale unei vulcanice activități pectorale. Puștanii și adolescenții cu care mă intersectez au, aproape fără excepție, aceleași ticuri: două vorbe și-un scuipat. Strivit printre buze, aruncat ca o mini-rachetă aer-sol, ori pur și simplu catapultat direct din gîtlej. Mare jegărie, dom’le, în țărișoara asta! Trăgători de elită la țintă cu proiectile biologice. De multe ori te trezești cu ele pe bombeu sau pe reverul hainei. Domnul Flaimuc nu prea alege, dar te nimerește unde nici nu gîndești. Schimbăm meridianul și pornim spre alte ținuturi unde năravul din fire (că nu doar românul s-a născut flegmatic) își află lecuire: punguța cu monede. Agențiile internaționale de presă au reiterat, în aceste zile, o știre care a făcut înconjurul lumii: liderii de la Beijing s-au hotărît să intervină în forță pentru stoparea talentului. Nu mai avem nevoie de flegmatici. Vrem un oraș curat, iar pentru asta n-aveți încotro, trebuie să vă păstrați flegma-n gît ori să v-o înghițiți. Aveți deplină libertate de alegere. Dacă nu, atentăm la buzunare. Amendă. Cu toate că, spun aceleași surse de presă, e în firea chinezului să scuipe pe stradă și oriunde îi vine la-ndemînă, el – scuipatul, fiind considerat o necesitate fiziologiocă, semn indubitabil că omul e sub vremuri și nu viceversa. Citesc și cuget, vorba românului: io-te, frate-miu, că se poate, care-va-să-zică. Ia să-i punem și noi pe flegmaticii noștri să scoată paraua din buzunar, să vezi cum dispare secreția asta a glandelor și cum se curăță și scările, și șoselele, și parcurile. Bani la buget, grei de tot, merit un premiu de la mahării primăriilor. Pentru idee. Cum se umple teșchereaua comunitară? Simplu de tot. Gardienii publici și sergenții reangajați tot nu prea-și găsesc obiectul muncii, deși umblă toată ziua după el. Să-i punem să culeagă birul. Scuipatul și milionul. Îi scapă împricinatul, bagi tu mîna în buzunar, sergent sau gardian. Garantat sută la sută, vorba clujanului nostru. Ce comision să pretind pentru patent? Și cu 1 la sută mă îmbogățesc, după care chiar am șanse să devin flegmatic, că mă doare-n cot, mă mut la vilă și-mi iau Jeep. Scap și de scara blocului, dar și de trotuarul înzorzonat precum creasta de mărgele a curcanului. Oare!? Coșmarul nici că-mi dă pace. Conaționalii și concitadinii ăștia ai mei ce mustesc de talent mai au și alte nobile obiceiuri; scuipă la orice veste: cînd se-anunță vreo nouă mărire de salar sau pensie, cînd se măresc tarifele la telefon și curentul electric sau prețul benzinei, cînd li se promite marea cu sarea în campaniile electorale sau reduceri masive de prețuri, la TVA, impozit și toate produsele de bază. Inclusiv căldura în apropiata iarnă. E un mod propriu, original, de a-și exprima acordul sau dezacordul, surpriza ori dezamăgirea, plictisul și revolta. Ei, vedeți cît de flegmatici sîntem! Americanii îi mai zic spleen. Noi – hai sictir și caută-mă prin alte părți. Și-un banc de încheiere: mai știți cum se face autocritica? Tot pe bază de scuipat: boss-ul stă aplecat peste balconul de la etajul X, iar angajatul, pe trotuar, îl scuipă. În capul cui cade? Ghiciți.
Ce înseamnă să fii flegmatic? Iată ce ne spune micul dicționar enciclopedic: caracter nepăsător, imperturbabil, calm, liniștit, placid. Și, aș completa eu: lipsit de educație și bun simț. Spuneți-mi că n-am dreptate și mă înscriu imediat în partida flegmaticilor.
Lasă un răspuns