FASCINAȚIILE EUTHERPEI

Ucenicul vrăjitorului

• adagii la Festivalul Internațional de Muzică „George Enescu” : Ucenicul „Vrăjitorului” – Maximilian Costin (1888 – 1938)
– poet și muzician

M. Cosmescu DELASABAR

Cine-i ucenicul? Cine-i vrăjitorul?
încă din subtitlu cititorul poate deduce că ucenicul este Maximilian Costin, nepotul lui Iancu Gheorghiu Budu și stră-stră-nepotul cronicarului Miron Costin, după cum se mîndrește poetul-muzician în „Jurnalul” său. Dar cine-i vrăjitorul? Desigur, tot un muzician. Și nu unul oarecare. Este vorba de cel ce se chema „Jurjac”, prin anii ’80 ai secolului XIX, la vîrsta de 7-8 ani, cînd susținea primul concert de vioară în fața regelui Carol I și a reginei Elisabeta, la palatul regal, cîntînd „Hora lui Dobrică” învățată de la lăutarul Lae de la Hortăceni (dacă îi dăm crezare lui Pavel Cîmpeanu, care a scris o carte cu titlul de mai sus – „Enescu copil”). Iar mai tîrziu, acest „Jurjac” cucerea lumea întreagă cu vioara sa și compozițiile celebre: „Poema română”, „Rapsodiile”, „Oedip” etc., pentru ca ucenicul Maximilian Costin să scrie în monografiile dedicate maestrului-vrăjitor: „Enescu este primul muzician care a ridicat arta muzicală românească la nivelul celei a națiunilor occidentale”.
„M-am născut – precum se constată din actul de naștere al primăriei urbei Patra-Neamț – în luna iulie, 31 (12 august, stil vechi), duminică, ora 8 a.m.”, scria M.C. în „Jurnalul – La jumătatea veacului”. Copilăria i-a fost „tristă”, petrecută la Bacău, dar „la șase ani, am uimit pe unii cu întrebările și deșteptăciunea mea…”; iar „în clasa întîi primară, eram un fenomen, de se adunau copiii în jurul meu, să mă pună să citesc…”. Tristețea copilăriei sale provenea de la „neînțelegerile grave care au separat pe părinții mei” (Lucreția Budu și Ion Costin), fiind lăsat în grija lui moș Costache Ghindar, „cumnat cu bunica mea, după mamă” (Profira Budu).
A urmat cursurile Liceului Ferdinand I din Bacău cam în aceeași perioadă cu George Bacovia și unchiul său, Isidor Budu, avînd aceiași „pedanți profesori și examene grele” din „Liceul tinereții mele” – „în general, slabi, în afară de cîțiva, între care Topliceanu, la latină, D.D. Pătrașcu – la istorie, și Reianu – la matematică…”. „Ceilalți dădeau impresia unor neisprăviți, sau de o cultură dubioasă, unilaterală…”. âși amintește „de unul, Scărlătescu, care în 5 minute ne-a dărîmat, din prima zi de școală, toate iluziile cu care venisem în liceu… Timp de 8 ani neîntrerupți ne-a întovărășit tinerețea predînd obiecte diverse, înjurînd și scuipînd…”.
Nu-l uită, însă, nici pe profesorul de latină, Panait Topliceanu, care a funcționat și ca director al liceului între anii 1901 – 1903: „om distins și excelent latinist, îndrăgostit de artă și frumos; el a înființat în școală o orchestră în care am luat și eu parte ca viorist începător și autodidact… Cu plecarea lui, s-a risipit și atmosfera înălțătoare ce a știut să păstreze în juru-i… Bătrînul Topliceanu era întrucîtva un inadaptabil; astfel se explica viața sa discretă și trecerea sa atît de rapidă prin directoratul școlii…”.
Revenind la „Jurnal”, este interesant de menționat pasiunea pentru cărți, pentru citit: „Citeam mereu tot felul de cărți; acasă, în timpul mesei; ziua, noaptea, pînă tîrziu, și chiar la școală, în timpul cursurilor…”. Ceea ce explică începuturile sale literare precoce: „încă din liceu – mărturisea el, pe la vîrsta de 13 ani, mă ocupam cu traducerile din franțuzește, a unui studiu de Camille Flamarion, intitulat <>, pe care aveam să-l public mai tîrziu în colecția „Biblioteca pentru toți” a Editurii Alcalay…”.
Bunicul după mamă, Iancu Gheorghiu Budu, a fost a doua umbră care l-a urmărit toată viața pe Maximilian Costin. Pilda lui de cărturar care „a trebuit să-și facă singur o educație intelectuală, ce i-a fost refuzată de părinți”, și „pasiunea cărții și a literaturii”, i-au întreținut și amplificat pasiunea moștenită de la bunicul său, ca și în cazul unchilor săi Corneliu, Petru și Isidor Budu. (Va urma)-i vrăjitorul? Desigur, tot

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!