Fiică de cascador, actriță la Teatrul Bacovia

Cu un rol secundar în piesa „Casa plăcerilor”, unde a interpretat rolul unei fecioare îndrăgostite, și debutul oficial recunoscut în piesa „Doamna Bovary sînt … ceilalți”, în rolul unui înger, Adriana Pîrvu a început să-și facă simțită prezența pe scena Teatrului Bacovia din Bacău. Simpatică și modestă, proaspăt absolventă a Facultății de Artă Dramatică din cadrul Universității Ecologice din București, la clasa profesoarei Adriana Piteșteanu, „la care au mai absolvit Viorel Baltag, Ion Goranda și Florin Zăncescu”, după cum mărturisește actrița, Adriana s-a acomodat bine cu mediul artistic băcăuan. Născută din tată bucureștean și mamă ardeleancă, fiica lui Willy Florian Pîrvu, președintele Asociației Cascadorilor din România, Adriana Pîrvu nu face prea multă tevatură pe seama originii ei. „Este foarte interesant să fii fiică de cascador. El face cu foarte mare pasiune ceea ce eu nu mi-aș fi permis. Personal, am ales teatrul care mi s-a părut cel mai frumos. Mă simt bine, în primul rînd pentru că joc în piesele de teatru, și pentru că, astfel, pot să capăt experiență. Orașul este civilizat, liniștit, oamenii sînt sociabili și lipsiți de fasoane”, ne-a declarat ea. La cei 24 de ani, împliniți de doar cîteva zile, Adriana își dorește să joace în cît mai multe piese de teatru și se preocupă mai puțin de salariul de artist. „Știam că nu se cîștigă bine din această artă, dar îmi place”, a spus ea.

Deși ar fi putut alege o altă cale în viață, tînăra actriță a acceptat să vină la Teatrul Bacovia, unde i s-a oferit o șansă pe care „cred că aș fi obținut-o foarte greu la un teatru din capitală.

Ca orice actor, Adriana Pîrvu are și ea cîteva modele de artist. „Actorul meu preferat este Horațiu Mălăiele, un actor care joacă tot. Îmi plac și Al Pacino, Anthony Hopkins și Maryl Streep”. Deși are puțin timp liber, Adriana face des naveta Bacău-București, petrecîndu-și vremea alături de familie și logodnic, neavînd în suflet decît o singură dorință: aceea de a-și întemeia o familie și, binențeles, de a fi o actriță bună. (Constantin GHERASIM)