Florin Blănărescu, actorul care iubește caii mai mult decît scena

„Cai”. Acesta a fost primul cuvînt pe care l-a rostit actorul Florin Blănărescu, pe cînd avea doar cîteva luni. Familia lui stătea într-un regiment unde erau mulți cai. Cînd s-a făcut mai măricel, a primit în dar de la tatăl lui un ponei și o trăsurică pe două roți. La acea vreme, un copil vedea ponei doar la circ. A fost pasul hotărîtor spre legătura durabilă dintre el și cai. Viața l-a condus spre marea lui vocație, a ajuns ofițer de cavalerie în Cavaleria Regală Română, pe vremea Regelui Mihai I.
în școala militară de ofițeri de cavalerie a adunat cele mai frumoase momente, cele mai durabile amintiri. „Cadeții dormeau pe paie, lîngă cai, mai bine zis printre picioarele lor. Nu ne-am temut, niciodată, că ne vor răni, pentru că ei se fereau să ne calce. Se dădeau la o parte, să avem noi loc. Este unul dintre momentele care mi s-a întipărit adînc în memorie. Comportamentul cailor ar trebui să fie exemplu pentru oameni. Ofițerul de cavalerie este călăreț și cavaler în egală măsură”, a spus Florin Blănărescu.
Toată filozofia iubirii pentru nobila ființă e cuprinsă, în opinia lui Florin Blănărescu, în dictonul latin: „Omnes nobilitas ab equo”, adică „Toată noblețea purcede de la cal”.
Mai tîrziu, viața l-a condus spre meseria de actor, la fel de romantică și plină de mister. Scena, însă, nu i-a furat niciodată pasiunea și interesul pentru cai. Blănărescu plasează bucuriile pe care i le-a adus actoria după cele oferite de cai.

Pledoarie pentru înființarea unui club de echitație

Unul dintre neastîmpărurile lui Florin Blănărescu este să înființeze un club de echitație. în Bacău a existat unul, înființat în 1988, care s-a închis acum cîțiva ani. De atunci nu l-a părăsit niciodată ideea de a reînființa un club de echitație. „Eu am dorit foarte mult să facem un centru de echitație terapeutică. Sînt cunoscute binefacerile practicării călăritului, căldura unui cal fără șa decontractează anumite grupe de mușchi ale copiilor care au suferit de poliomielită. Și paraliziile, tulburările cerebrale, afecțiunile cardiace, boala Parkinson și chiar cazuri de surzenie pot fi vindecate prin terapie hipică.
O tînără din Germania, care a paralizat în copilărie, a urmat un tratament de echitație terapeutică, care i-a adus vindecarea. începînd din 1972, a concurat la probele de echitație ale olimpiadelor și a cîștigat medalii de aur la cîteva ediții”, a exemplificat Blănărescu. El crede că singurul sport care formează caractere este călăria. „Eu nu le socotesc sporturi pe acelea care aduc durere”, a mai spus Blănărescu. Cel mai mare vis al său este să asiste la întemeierea unui club hipic în Bacău. Vrea din tot sufletul ca băcăuanii să cunoască distincția cailor. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!