Criza financiara globala, ridicata la rangul de bau-bau pentru cei slabi de inger, ca si pentru cei care cred fara sa cerceteze, si-a incropit salas si pe la vecinii nostri. Pe bune, fiindca pe la noi sint destui cei care spun ca totul nu-i decit o abureala menita sa dispara in ceata incompetentele si abuzurile manageriale ale guvernantilor, din moment ce asa-zisul crah economic care s-a napustit peste noi traversind oceanul va insemna, totusi, la sfirsitul anului, o crestere de vreo doua procente si jumatate. Dar cum intelept este sa pui raul inaintea binelui pentru a-ti justifica masurile de austeritate, primul-ministru se conformeaza cutumei si procedeaza in consecinta. Cu exceptiile de rigoare de la regula: unii sint mai (ne)egali decit altii. Bugetele alocate unor institutii reprezentative ale statului cumuleaza sume net superioare in cazul Camerei Deputatilor si Senatului, Presedintiei si al unor ministere favorizate, precum cel al Mediului, Turismului, Sportului. Salariile celor din aceste institutii nu cresc, ci se rotunjesc prin diverse proceduri formale nu tocmai ortodoxe, conform unor uzante vechi de cind lumea: cine-mparte, parte-si face! Iesirea din criza, sau cel putin atenuarea impactului social produs de aceasta, trebuie suportata de altii, adica de cei multi si neajutorati care nu au acces la mierea puterii. Moralitatea? Nu hraneste, ofera doar iluzii, ramine un simplu termen din dictionarul explicativ, sau din cele ale expresiilor celebre: moravurile fara legi pot totul, legea fara moravuri – aproape nimic (l-am citat pe Mihai Eminescu).
Iata, insa, ca prin alte parti bat alte vinturi, iar termenul nu e desuet. Un ministru croat, preocupat cu adevarat de binele public si de imaginea demnitarilor tarii sale printre cetatenii sai, venea zilele trecute cu o propunere care a fost primita cu interes. Ca o solutie in acord cu formulele iesirii din criza, acesta sugereaza si motiveaza reducerea cu 10 la suta a salariilor demnitarilor: parlamentari, ministri, inalti functionari. Initiativa in cauza nu a stirnit reactii de respingere, vociferari, acuze, catalogari. Dimpotriva, a fost considerata demna de luat in consideratie. Ce sume se elibereaza astfel si care e contributia lor in echilibrarea bugetului salarial croat e mai putin important. In discutie aflindu-se valoarea morala, de simbol, a unui asemenea demers de nuanta politica, inaintea conotatiilor economice.
Se spune ca nici un om nu se aseamana cu altul. Extinzind cadrul comparatiilor si apelind la probele indubitabile care ne stau la dispozite, vom constata ca intre demnitarii nostri si cei croati nu prea exista semne de apropiere civic-morala. Si sa luam un singur exemplu: tentativa premierului Emil Boc de a initia un demers legislativ de urgenta pe tema desfiintarii unor privilegii parlamentare in materie de tratament salarial, de pensii si de asistenta speciala pentru familiile acestora s-a pierdut pe undeva, nu se stie pe unde. Si nu cred ca din cauza amneziei de primavara. A mai discuta despre cedari si gesturi de aliniere la sacrificiul comun mi se pare o chestiune utopica, pur si simplu, sinonima cu ignorarea realitatilor: nu asteptati nimica, niciodata, de la cei care nu stiu, ori nu sunt dispusi sa dea.
Lasă un răspuns