„Gondola” de pe Trotuș

De pe malul Trotușului, imediat la ieșirea din Tîrgu Ocna, se vede un pîlc de case. Este cartierul Păcuri. Opresc la marginea rîului și privesc la rămășițele vechiului pod care lega satul de oraș. Au rămas numai picioarele măcinate de apă. Pe mal sînt cîteva mașini. Mai tîrziu am aflat că sînt ale oamenilor din sat, care le-au parcat aici pentru că nu au cum să treacă apă. Cătunul Păcuri a rămas izolat de oraș în timpul inundațiilor de anul trecut. Podul metalic, foarte vechi, după model german, a fost izbit de ape și de bușteni. în cele din urmă, a cedat. între oraș și cele o sută de case din cătun stă acum rîul Trotuș. Punțile create de Primăria din Tîrgu Ocna imediat după calamitate au fost luate și ele de furia apelor. Acum, accesul în sat se face printr-o găselniță a primăriei.

„Gondola”

Din dreapta mea se aude un zgomot care îmi încearcă greu urechile. Scîrțîit de fier pe fier. Este un funicular folosit de locanici ca să treacă Trotușul învolburat. O șufă traversează rîul și este întinsă între două sălcii. Pe ea a fost montată o cutie din fier, îmbracată în plasă, un urmaș al vechilor cabine de teleferic. Deplasarea se face cu ajutorul unor scripeți. în ea se urcă oamenii care vor să ajungă pe celălalt mal. „Este gondola noastră. Am fost acum doi ani la mare și nu am dat 60.000 de lei să mă plimb cu gondola lor. Acum, am gondolă în satul meu”, ne spune o femeie la vreo 30 de ani. Cît ai clipi, femeia sare în „gondolă”, iar „podarii” încep să tragă de sfori. „Stați liniștit că rezistă la o greutate mult mai mare”, îmi aruncă peste umăr femeia, cam plinuță, parcă ghicindu-mi gîndurile.
Primăria a angajat patru „podari”, care mînuiesc sforile și îi trag pe săteni de pe un mal pe altul. Doi stau pe malul satului, care este în pantă și mai abrupt, unul pe malul celălalt. Al patrulea este un fel de rezervă, pentru cei care obosesc. Sînt muncitori la Legea 416. Munca începe pentru ei la 6.45 și se încheie tîrziu în noapte. Nici ei nu mai știu numărul de curse zilnice. De cele mai multe ori, peste 50.

Drumul spre școală, sport extrem

în Păcuri locuiesc aproape trei sute de suflete. Printre ei și copii. Nu au școală în sat și trebuie să meargă în cartierul vecin, Poieni. Distanța este de un kilometru. Dar pînă la școală trebuie traversat Trotușul. Cu „gondola”. Este ora 7.30, iar elevii pășesc smeriți pe malul rîului. O gîgîlice de copil își face o cruce mai mare ca el. Se aruncă în funicular, iar „podarii” îl aduc la mal. Cînd coboară, deschide ochii. Atunci înțeleg că prichindelul a stat tot drumul cu ochii închiși. După el urmează o fetiță. Vrea să pară stăpînă pe situație. Ajunge cu bine la mal, chiar dacă sforile s-au încurcat puțin. „Mi-e frică, dar nu am ce să fac. Trebuie să ajung la școală și aceasta este calea cea mai scurtă. Facem sporturi extreme pînă la școală. Bine că traversez apa doar de două ori pe zi”, ne-a mărturisit Petronela Ajităriței. Are doar 13 ani și este în clasa a VI-a. După ea urmează alt copil. Colegă de clasă. „Mi-e foarte frică. Cînd ajungi la mijlocul apei, ai senzația că te ia apa cu tot, că te duci la vale după ea. M-au învățat părinții să mă uit în sus sau într-un punct fix de pe mal, să nu mi se facă rău. Am avut însă colegi cărora li s-a făcut rău la mijlocul drumului”, ne-a spus și Mihalea Țifrea.
Temerile elevilor sînt întemeiate. Apa de sub ei are o adîncime între un metru și jumătate și doi metri. O fracțiune de secundă de neatenție și dezechilibru le-ar putea fi fatale. La școala din Poieni merg zilnic 15 elevi din Păcuri. Toți urmează același drum, cu periculoasa „gondolă”.

Mirii și nuntașii au ajuns în sat cu „gondola”

„Gondola” sau „cușca” a intrat deja în viața oamenilor. La bine și la greu. La bucurie și la nefericire. Așa se face că, anul trecut, imediat după inundații, în iulie, Trotușul a fost trecut cu funicularul de o întreagă armată de oameni. Miri, părinți, socri, rude și tot alaiul a ajuns la Păcuri cu mijlocul de transport inedit. „M-am însurat anul trecut, la sfîrșitul lui iulie. Abia se montase „gondola”. Soția mea mergea aproape zilnic la domnu’ primar, să îl întrebe dacă se face o cale de acces spre sat. âl ruga pe primar zilnic. Cînd s-a montat funicularul, a fost foarte fericită. Se temea că nuntașii nu vor putea trece rîul pînă acasă. Toți nuntașii, cu mireasa în frunte, îmbrăcați la patru ace, au trecut pe aici. A fost mare hai și sigur nici unul nu va uita prin ce au trecut la nunta noastră”, ne-a spus și Florin Martin, de 28 de ani. „Podarii” au avut atunci cel mai mult de muncă. Nunta a fost mare, cu peste o sută de perechi, care au trecut apa de două ori.

Alimentele ajung în sat cu funicularul

Localnici din cartier se pregătesc de săbătoarea Paștelui. Sînt catolici, și este Vinerea Mare. Așa că „podarii” au acum de muncă mai mult ca niciodată. în sat e multă forfoteală cu pregătirile și sătenii circulă. Toate alimentele sînt aduse în sat cu funicularul. Inclusiv, aprovizionarea magazinului se face la fel. Două femei se apropie de locul de în care trebuie să se urce în mijlocul de transport improvizat. Sînt covîrșite de bagaje. „Am fost să mai cumpărăm tot ce trebuie pentru masa de Paște. Trebuie să duc acasă cumpărăturile și altfel nu am cum. Ce să fac, pe unde trec? Trebuie să ajung în sat, să coc cozonacul și pasca. E a doua oară cînd merg cu această „cușcă”. Prima oară a fost greu, dar nici acum nu mi-e bine cînd am să mă știu în mijlocul apelor”, ne-a spus Maria Lucaci. Femeia are 65 de ani, dar nu se dă în jos să urce în funicular. întîi își pune bagajele, iar după ce acestea ajung la liman se urcă și ea. Omul și bagajele nu încap o dată. „Gondola” suportă 100 de kilograme. Peste această greutate se lasă pînă la nivelul apei și chiar întră în apă. Constantin Antonaș locuiește și el în sat. Zilnic face același traseu cu funicularul. „Pentru mine nu e o problemă. Sînt în putere, dar sînt copii și bătrîni pentru care este un risc mare să meargă în cușcă. O altă problemă mare este pericolul de incendii. Casele sînt una lîngă alta și mașina pompierilor nu are cum să ajungă în sat. Am avut anul trecut un caz cînd o femeie a născut în sat. Ea și copilul au fost duși la salvare pe rînd, în funicular”, ne-a povestit localnicul. Sătenii sînt supărați ca nici medicul veterinar nu poate ajunge la ei în sat, mai ales noaptea. Sursa principală de venit a localnicilor este comercializarea laptelui și în brînzei la oraș.

Tunelul, altă alternativă riscantă

Funicularul nu este singura cale de acces în cartier. Localnicii mai au o soluție, dar și ea foarte riscantă. „Putem merge pînă la oraș și de-a lungul căii ferate. Sînt vreo doi kilometri. Pe acolo merge lumea cu brînza și laptele la oraș. Dar e riscant, mai ales pentru bătrîni. Oricînd poate da trenul peste ei, pentru că nu au agilitatea tinerilor. în plus, trecem și prin tunelul lung de 150 de metri”, a mai spus Constantin Antonaș. Nevoia i-a învățat pe săteni să cunoască mersul trenurilor mai bine decît multe alte lucruri. Mereu, cînd merg în oraș pe calea ferată, stau cu ochii pe ceas, să știe cînd îi va ajunge din urmă trenul. Tunelul este străbătut în goană, mai ales că în el există un singur loc de refugiu, în cazul în care ar fi prinși de tren înăuntru. Mecanicii de locomotive știu și ei de necazul oamenilor. De aceea, atunci cînd trenul trece pe lîngă Păcuri, văzduhul se umple de zgomotul iscat de sirena locomotivei. Măcar așa poate fi întîmpinată o tragedie. Și pînă acum, Dumnezeu a fost păcurean. Nici un localnic nu s-a înecat și nici nu a fost accidentat de tren.

Un pod este tot ce își doresc păcurenii

Sătenii care trec Trotușul cu funicularul sau pe calea ferată trăiesc cu frica în sîn. âși doresc doar ca lucrurile să intre la normal. Viața pentru ei ar fi normală dacă ar avea un pod. S-au plîns lui Ștefan Șilochi, primarul din Tîrgu Ocna. Acesta i-a chemat pe șefii județului să vadă situația la fața locului. A smuls niște promisiuni. „Noi am făcut studiile de rigoare, iar experții au stabilit că trebuie un pod nou. Am vrut să îl reconstruim pe cel vechi, dar picioarele podului nu mai rezistă, așa că trebuie unul nou. Experții au spus că acesta trebuie să aibă o lungime de 72 de metri și o lățime de șase metri. Va fi prevăzut cu trotuare de ambele părți, dar deocamdată nu există banii neceseri”, ne-a declarat primarul Șilochi. Lucrarea este estimată la 30 de miliarde de lei.
Prefectul Gabriel Berca a promis că va aloca jumătate din sumă, din banii pe care Guvernul îi va aloca pentru zonele calamitate. Pînă atunci, localnicii vor traversa apa tot cu „gondola”. Mijlocul de transport inedit, dar riscant, face acum parte din viața localnicilor. Ei speră însă că într-o zi vor avea din nou un pod. (Claudiu TĂNĂSESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!