Idei pentru părinți

Claudiu BOANGIU

Un program inedit și-a găsit locul în tîrgul Bacăului. Ideea înființării și funcționării unei așa zise „școli a părinților” pare a fi o chestiune banală, ușor de trecut cu vederea. Cei mai mulți dintre noi au convingerea că sînt buni părinți fără să-i învețe cineva ce au de făcut din postura asta. Doar specia a perpetuat peste milenii, fără să ne școlim despre ce avem de făcut cu și pentru urmașii noștri. Copii se nasc, cresc și devin, la rîndul lor, părinți. Și așa mai departe. Care-i baiul și la ce bun să mergi la astfel de cursuri?! Nu știu ce include programa propusă de inițiatorii proiectului, dar cred că ideea ar putea fi de real folos societății. Spun „ar putea”, pentru că nu știu din ce medii provin și cine vor fi „cursanții”. Dacă, așa cum se întîmplă de multe ori, cei înscriși sînt, deja, niște părinți model și nu au mare nevoie de sfaturi, inițiativa este egală cu un mare, mare zero. La așa ceva i-aș aduce, chiar și cu forța, pe babacii loazelor care-și sfidează și înjosesc dascălii, copii cu fițe care știu, însă, clar cine le e tăticu sau mămica și ce influență au în tîrg și în școală. Sau pe aceia ai căror copii te fac să pari lipsit de imaginație cu golăniile pe care le născocesc.

Ideea programului mi s-a părut și mai interesantă cînd am prins a-i împărți pe grupe pe cei care au nevoie de „lecții” despre cum se educă moștenitorii. M-am oprit la cei care urmăresc doar cum crește contul, în timp ce de copil se ocupă femeia în casă sau nici măcar ea. Ei, da, astfel de „părinți” sînt numai buni de pus în bancă. Să le explice și lor cineva că atunci cînd odrasla ia un calificativ slab nu-l suni pe director să-l dea afară pe profesor. Ori cum să reacționeze cînd vrednicii urmași îi palpează cu zîmbet pe portofel. Ar mai fi și categoria celor cărora nu le pasă cîtuși de puțin de ce se întîmplă cu copilul. Programul am înțeles că durează cinci săptămîni. Tot atît i-aș ține să facă lecțiile cu juniorul și să îl ducă și aducă de la școală. Iar în timpul petrecut împreună să răspundă tuturor întrebărilor pe care le pune copilul. Și ar mai fi și alții, pentru care s-ar găsi cîte ceva de făcut spre a-i transforma din simpli genitori în părinți. N-ai șanse cu „italienii”, dar ăștia-s o altă poveste.

Ideea cu „școala părinților”, repet, pare una bună. Mai ales că se adresează celor care au copii de vîrste preșcolare. Poate că așa se va schimba ceva în modul cum privim educația. Cei mai mulți așteaptă ca dascălul să se ocupe de formarea copilului, omițînd că profesorul este, la rîndu-i, doar un om care are o viață a lui și care abia așteaptă să uite de problemele de serviciu. zelo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!