Neîncheierea actelor cerute de lege la vînzarea unui autoturism generează, de cele mai multe ori, necazuri. Cel mai adesea, necazurile le suportă vînzătorul mașinii, care se pomenește că are de achitat impozit pe autoturism chiar și după ce nu mai este stăpînul lui. Într-o situație de acest gen se găsește și Mihaela Lucaș, din Moinești. În anul 1999, Neculai Lucaș, soțul ei, a vîndut un autoturism Trabant 601 lui Neculai Găboreanu, din comuna Zemeș, tranzacție consemnată doar printr-o înțelegere scrisă de mînă. Doi ani mai tîrziu, Neculai Lucaș a murit, iar de atunci, soția este nevoită să achite un impozit pentru o mașină pe care de fapt nu o are. În anul 2002, Mihaela Lucaș, prin intermediul postului de poliție din comuna Zemeș, ajunge la ușa cumpărătorului. De la el a aflat că mașina practic nu mai există, fiindcă a fost transformată în piese de schimb, iar pe el mai departe nu-l mai interesează nimic.
Mihaela Lucaș ar fi vrut să se adreseze instanței de judecată pentru soluționarea cazului, dar fiindcă veniturile ei sînt prea mici și mai are și doi copii în întreținere, nu își permite să plătească un avocat. În ajutorul femeii a sărit înssă Poliția din Moinești. „În limitele competenței și posibilităților noastre, vom încerca să luăm legătura cu cel ce a cumpărat respectivul Trabant. Sperăm să clarificăm astfel lucrurile și să ajungem la radierea mașinii. La nivelul instituției noastre primim frecvent plîngeri de acest fel. Nu de mult, un moineștean și-a vîndut autovehicolul care, apoi, a trecut succesiv pe la mai mulți cumpărători. Ultimul dintre aceștia este o persoană din străinătate, cu domiciliul necunoscut. Ca urmare, proprietarul inițial se vede pus în situația de a plăti la nesfîrșit impozit pentru un bun mobil ce nu îl mai posedă. De aceea, încheierea actului de vînzare-cumpărare în cazul unui autoturism trebuie nu trebuie privit cu superficialitate”, ne-a declarat subcomisarul Gelu Margină, adjunct șef la Poliția Moinești. (Mihai VIERIU)
Lasă un răspuns