In memoriam

Un an de la moartea poetului iubirii, Octavian Voicu

Astăzi, în sfînta zi a serbării Soborului Proorocului Ioan Botezătorul, se împlinește un an de la mutarea la cele veșnice a poetului Octavian Voicu, pe numele său adevărat Constantin Pușcuță. S-a stins purtînd pe buze cuvîntul sacru „iubire”, lăsînd în cultura băcăuană un gol, pe care nimeni nu-l va mai putea umple vreodată. „Sînt foarte, foarte mirat cît de repede a trecut un an de la moartea lui Constantin Pușcuță. Am fost foarte buni prieteni, am petrecut ceasuri întregi stînd de vorbă, am făcut schimburi de cărți, despre care, ulterior, discutam pînă în cele mai mici detalii. Ne vizitam, pentru că locuia în aceeași zonă și, îmi amintesc că, de vreo două ori, i-am trecut pragul împreună cu Laurențiu Ulici. Se crea o atmosferă deosebită și grație răposatei sale soții, și datorită copilului, actualul pictor Dionis Pușcuță. De multe ori, îmi citea poeziile lui pe care, după ce meditam puțin, le analizam pe-ndelete. Constantin Pușcuță a fost un suflet mare. Se simte absența lui, dar mă bucur că în Bacău sînt cîteva locuri care îi poartă numele, pentru o merită cu prisosință. Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-l vegheze acolo unde se află”, ne-a declarat poetul Sergiu Adam, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Octavian Voicu a fost membru al Uniunii Scriitorilor și a scris mai multe volume de poezie: „Ce întemeiază privighetoarea, „Viața pe rod” (1975), „Cît ești lumină” (1979), „Cartea locului” (1986). De asemenea, în perioada dintre 1986 și 1998, a consemnat o aparție frecventă în reviste literare consacrate „Ateneu”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Jurnalul literar” și „Convorbiri literare”. între 1985 și 1992, a fost secretar literar-director al Teatrului de Animație Bacău. între 1992 și 1996, a activat în calitate de consilier teritorial al Inspectoratului pentru Cultură Bacău. Ultima distincție primită a fost „Premiul de excelență”, înmînat de „Ziarul de Bacău” și „Deșteptarea”, în cadrul „Galelor Jurnalismului”, care au avut loc la finele anului 2004, la sala „Ateneu”. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!