Industria meditațiilor particulare

Modă, moft, necesitate, cerință impusă de profesori sau mod de „spălare pe mîini” al părinților care pun pe primul plan cariera. Totul are un singur rezultat: meditațiile particulare. Hulite de unii părinți, ridicate la rang de industrie de dascăli și declarate „dușmanul public nr. 1” de cîte un ministru al finanțelor mai zelos, meditațiile tind să devină, dacă nu au făcut-o deja, stat în stat, mai tot sistemul de învățămît preuniversitar fiind subjugat acestora.
Aproape orice elev din anii terminali, ai căror părinți își permit să plătească în jur de 150.000 de lei vechi pentru o oră de pregătire în particular, face meditație. E ca o lege nescrisă. Accesul la un liceu bun presupune, pe an ce trece, note cît mai mari la testările naționale, dar și în timpul anilor de gimnaziu, pentru că în calculul mediei de admitere contează și mediile din clasele V-VIII. Soluția cea mai la îndemînă? Meditațiile. „Cei mai mulți părinți sînt convinși că fără meditații suplimentare copilul nu are nici o șansă să ia note mari. în cazul în care odraslelor nu prea le stă gîndul la carte, părinții merg pe ideea că trebuie «umplute» golurile și asta nu se poate face decît prin pregătire suplimentară. în astfel de situații, meditațiile au o oarecare logică, dar asta nu înseamnă că elevii buni nu fac pregătire. în cazul acestora, părinții vor note de 9,00 și 10,00 la examene și, automat, le pun meditator la matematică, română și istorie sau geografie, în funcție de materiile la care vor da examen la sfîrșitul clasei a VIII-a. Mai sînt, însă, și părinții care pun pe primul plan cariera sau sînt plecați în străinătate, nu au timp să se ocupe de lecțiile copiilor și, ca să-și ia de-o grijă, apelează la meditații”, ne-a explicat Ileana Mareș, profesoară de limba română într-una din școlile bune ale Bacăului.
Aceasta a recunoscut, însă, că unii colegi de la catedră nu se sfiesc să le bată, mai mult sau mai puțin direct, apropouri propriilor elevi pentru a continua lecțiile din clasă, în particular, sub forma meditațiilor. Cine înțelege și acceptă „oferta” poate fi aproape sigur că va avea note bune la materia respectivă.

La liceu, pregătire din obișnuință

în cazul liceenilor din anii terminali, se schimbă doar obiectele la care se face pregătire, dar meditațiile rămîn. Cum intrarea la facultate nu mai este o problemă decît la foarte puține specialități, elevii din clasa a XI-a sau a XII-a se pregătesc „în draci” la limba engleză sau informatică. Asta nu înseamnă, însă, că meditațiile la matematică sau alte discipline au dispărut. Directorul unui liceu foarte căutat în Bacău ne-a confirmat, pe de altă parte, că, la liceu, mai toți elevii fac pregătire. Indiferent de anul de studiu. „De cele mai multe ori, părinții sînt cei care vin și ne roagă să le acceptăm copilul la pregătire. învățați din școala generală cu meditațiile, aceștia merg și în liceu pe același sistem”, a susținut directorul respectiv. Nimeni nu a spus, însă, de ce nu sînt refuzați părinții în cauză.
Moda meditațiilor a pătruns, culmea, și în învățămîntul primar. Toți mai mulți părinți își doresc ca proprii copii să fie niște mici genii, în timp ce materia predată în clasă pare insuficientă pentru acest deziderat. Salvarea vine, evident, de la meditațiile suplimentare, care, paradoxal, sînt făcute cu învățătoarea de la clasă. „Din păcate, fenomenul există și nu e nou. Singurii care pierd, însă, sînt copiii, suprasolicitarea spunîndu-și, mai devreme sau mai tîrziu, cuvîntul. Obișnuința învățătoarelor de a da foarte mult de lucru copiilor pentru vacanță, e tot e reminiscență a faptului că învățătoarele s-au obișnuit să lucreze destul de puțin în clasă. Noi tot spunem, dar, din păcate, vorbim la pereți”, a opinat Ruxada Iosipescu, coordonatorul Centrului Județean de Asistență Psihopedagogică.

Toată lumea face pregătire, dar nu există meditatori

Că meditațiile au devenit o adevărată industrie și că profesorii care fac pregătire se numără cu zecile, o știe toată lumea. Inclusiv salariații de la Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFP), care recunosc, de altfel, că ai lor copii fac sau au făcut pregătire în timpul școlii. Dacă ar fi, însă, să socotim după numărul de cadre didactice care sînt înregistrate la Fisc și plătesc impozit pe venitul suplimentar, ar trebui să ajungem la concluzia că meditațiile sînt doar povești de spus copiilor. Și asta, pentru că, potrivit directorului DGFP Bacău, Mircea Muntean, la nivelul întregului județ plătesc impozit la Fisc doar 24 de dascăli. Număr în care intră și învățătoarele din sistemul „școală după școală”, care, pentru a putea fi plătite legal de către părinți pentru orele de după amiaza, au trebuit să se înregistreze ca persoane fizice autorizate. (Eduard CUCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!