Infernul din „Republica Bacău”

Ștefan RADU

Au fost de-ajuns trei zile de ploaie și cîțiva ani de indiferență administrativă pentru ca un întreg județ să fie distrus. în acest moment, Valea Trotușului, Valea Bistriței și Valea Siretului sînt teritorii izolate de restul țării. Ne-am transformat într-o sinistră „republică” unde nu se poate ajunge decît cu elicopterul. Abia acum am descoperit că nu avem infrastructură și că am distrus chiar și amenajările care încă mai existau în urmă cu 15 ani. Guvernul a declarat că nenorocirea din județul Bacău depășește ceea ce s-a întîmplat în Banat. Imaginile prezentate pe toate canalele de televiziune, fotografiile dramatice publicate de presa locală acoperă cu greu întreg tragismul din realitate. Un coleg de la Rompres constata – pe bună dreptate – că, „în țara asta, singurii oameni care muncesc și se dovedesc a fi cu adevărat organizați sînt doar jandarmii și pompierii”. Ei au intervenit prompt, cu spirit de sacrificiu – fără ca asemenea cuvinte să fie exagerate. în rest, autoritățile s-au înecat în propria lor vorbărie, în gesturi penibile și neprofesioniste. Poate singura excepție a fost subprefectul Constantin Avram care s-a aflat acolo unde era nevoie de el…
Scriu aceste rînduri, în anul de grație 2005, cînd municipiul Bacău, pe o suprafață mai mare de o treime, abia s-a eliberat de puhoaie. Un pîrîiaș precum Bîrnatul a ras întreaga zonă de nord a reședinței de județ și nici o voce autorizată nu a putut da o explicație credibilă. Dacă se va confirma că „a dispărut” un dig, atunci sînt necesare cîteva perechi de cătușe. Cineva a „împroprietărit” – prin diverse aranjamente – cu acest dig de protecție niște inconștienți care l-au demolat cu picamerele! Primăria, Apărarea Civilă și oricare altă autoritate evită acum să-și asume responsabilitățile. Culmea este că pentru a-ți ridica un garaj ai nevoie de vreo șapte autorizații și proiecte. însă pentru a demola un dig de vreo patru metri grosime chiar nu te întreabă nimeni de sănătate?! Atîta inconștiență și nesimțire nu mi-am putut imagina. Pentru canalele înfundate, pentru albiile de torent umplute cu resturi și crengi, pentru construcțiile ridicate haotic, fără vreo pregătire a terenului, nu știu să se fi dat măcar niște amenzi simbolice. Primarii, de frica pierderii voturilor, au lăsat, vreme de mai bine de un deceniu, să curgă lucrurile într-o periculoasă devălmășie. Pe de altă parte, instituțiile oficiale au pierdut bazele de date, nu le-au reactualizat și nu au administrat conform normelor infrastructura. Te crucești ce răspunsuri poți primi de la specialiștii în domeniul apelor sau de la cei care administrează drumurile! Habar nu au dacă mai există unele stăvilare, dacă s-au mai reparat – cu adevărat, nu doar pe hîrtie – drumurile secundare și locale, iar aleșii par căzuți din avion cînd îi întrebi de rețeaua de drenaj. în vreme ce județul și o parte din municipiul Bacău erau sub ape, miniștri aterizați cu elicopterul îndemnau „să ne organizăm, domnilor!”, iar șefii locali descopereau că „în asemenea momente trebuie să fim solidari!”… Eficientă acțiune!
în acest moment, sîntem izolați de restul țării. Vremea ne lasă vreo trei zile să ne revenim. De marțea viitoare se anuță iarăși ploi. Dacă nu vom avea refăcute digurile, stăvilarele, zonele de deversare a surplusului de apă de pe cursurile mari, atunci nenorocirea se va repeta. N-avem timp pentru ședințe și declarații electorale. Ne aflăm la hotarul dintre viață și moarte, atît ca indivizi, cît și ca entitate comunitară. Iar după ce nenorocirea va trece, așteptăm anchetele și arestările ce se impun.u „să ne organizăm, domnilor!”, iar șefii locali descopereau că „în asemenea mome

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!