Instituțiile de bază ale Uniunii Europene (I)

Uniunea Europeană funcționează pe baza principiului „reprezentării
intereselor”, care, la nivel național, este consacrat ca principiu al
„separației puterilor” în stat. În baza acestui principiu funcționează
„Triunghiul instituțional al U.E.” – Parlament, Consiliu, Comisie –
care mai este denumit și „Triunghiul decizional”, deoarece toate
deciziile majore privind raporturile comunitare și raporturile Uniunii
cu statele membre sînt concepute și definitivate de aceste trei
instituții.

1. Parlamentul European este cel mai „puternic” organism
european, deoarece el este exponentul celor aproape 500 milioane
locuitori din cele 27 de țări (25 țări membre plus România și
Bulgaria) care, în 2007, vor face parte din U.E.
Parlamentul reunește 732 de parlamentari europeni, aleși prin vot
universal direct, iar mandatele lor sînt distribuite între statele
membre în funcție de populația acestora. România și Bulgaria vor
organiza în cursul anului 2006 alegeri generale pentru desemnarea
reprezentanților în Parlamentul European (România 33, iar Bulgaria
17). Pînă atunci își vor desemna dintre parlamentarii aleși, în funcție
de ponderea fiecărui partid în parlamentul național, numărul de
reprezentanți care să asiste la lucrările Parlamentului European.
Parlamentarii europeni sînt organizați în grupuri politice și nu în
delegații naționale. Președintele Parlamentului prezidează sesiunile
plenare ale Parlamentului și alte întîlnirii de lucru și reprezintă
Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial și în relațiile
internaționale.

Principalele funcții ale Parlamentului sînt:
a) Funcția legislativă, alături de Consiliul Uniunii Europene, cînd
analizează propunerile Comisiei, prin patru proceduri de decizie
diferite, funcție de propunerea legislativă în cauză: consultare
simplă, cooperare, codecizie și avizul conform. Prin această
procedură complicată, Parlamentul și Consiliul își împart funcția
legislativă;
b) Funcția bugetară pe care o împarte tot cu Consiliul Uniunii
Europene. Bugetul Uniunii Europene este adoptat în forma finală de
Parlament (după ce a fost aprobat de Consiliu), de regulă, în luna
decembrie. După semnarea lui de președintele parlamentului,
bugetul intră în vigoare;
c) Funcția de control politic asupra instituțiilor europene prin:
– aprobarea numirii membrilor Comisiei Europene și a președintelui
acesteia;
– posibilitatea de a demite Comisia Europeană prin votul unei
moțiuni de cenzură (cu o majoritate de 2/3);
– constituirea unei comisii de anchetă;
– interpelări orale sau scrise adresate Comisiei și Consiliului.

Parlamentul European funcționează în forma actuală din anul 1983,
cînd a preluat atribuțiile fostei Adunări Parlamentare Europene.
Își desfășoară activitatea în sesiuni timp de 11 luni pe an, în trei
locuri: Strasbourg, Bruxelles și Luxemburg. Are la dispoziție un
aparat tehnic ce cuprinde 3500 de funcționari.
2. Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Miniștri sau, pe scurt,
Consiliul. Este principalul for de decizie al U.E., coordonînd
domeniile majore ale preocupărilor Uniunii.

Consiliul Uniunii Europene are atribuții duble. Pe de o parte, este
organ legislativ, alături de Parlament, adoptînd regulamente,
recomandări și avize. Pe de altă parte, este organ executiv, alături
de Comisia Europeană, adoptînd directive și decizii. Printre
obiectivele Consiliului amintim:
a) crearea și consolidarea pieței interne unice în cadrul U.E., în
care să nu existe frontiere interioare, prin respectarea celor „patru
libertăți”: libera circulație a bunurilor, a persoanelor, a serviciilor și a
capitalurilor;
b) punerea în circulație a monedei unice;
c) cooperarea interguvernamentală în domeniul politicii externe și
de securitate comună (PESC) și în domeniul justiției și a afacerilor
interne urmărindu-se ca obiective:
– suprimarea controlului la frontierele interioare;
– consolidarea frontierelor exterioare;
– lupta împotriva criminalității internaționale și împotriva traficului de
droguri;
– politica în domeniul imigrării etc.

Secretarul general al Consiliului U.E. deține funcția de Înalt
Reprezentant pentru Politică externă și de securitate comună.
În forma actuală, Consiliul funcționează din 1965 și are sediul la
Bruxelles. El este compus din miniștrii afacerilor externe ai statelor
membre ale U.E., fiind abilitați să angajeze prin voturile lor
guvernele pe care le reprezintă. Membrii Consiliului sînt, deci,
responsabili din punct de vedere politic în fața parlamentului statului
din care provin și în fața opiniei publice.
În problemele specifice care sînt abordate de Consiliu (economie,
finanțe, mediu, agricultură, justiție, apărare) participă miniștrii de
resort, care coordonează departamentul respectiv. Există și situația
cînd, în probleme deosebit de importante, la ședințele Consiliului
participă miniștrii afacerilor externe și doi-trei miniștri pe probleme
specializate, asemenea Consilii fiind denumite în doctrină „Consilii
unite” sau „Jumbo Conseils”.
Fiecare stat membru are la Bruxelles o misiune permanentă
condusă de un ambasador, care cuprinde experți pe diverse
probleme ce lucrează permanent în diverse grupuri de lucru
pregătind lucrările Consiliului.
Președinția Consiliului este deținută de fiecare stat membru timp de
șase luni, prin rotație, avînd la bază principiul alternării între statele
mari și cele mici.
Schimbarea președintelui are loc la 1 ianuarie și 1 iulie ale fiecărui
an. Președintele are mai mult un rol politic. El are rolul de a
organiza și prezida reuniunile și de a veghea la coerența și la
continuitatea procesului de decizie.

Prof. univ. dr. Neculai LUPUl conform. Prin această
procedură complicată, Parlamentul și Consiliul își împart funcția
legislati

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!