Dan POPA
Am avut ocazia să privesc, întîmplător, pe unul din canalele TV la care sînt abonat și să ascult opinia unui domn care s-a decalarat fost jurnalist de specialitate economică. Omul acela susținea, nici mai mult, nici mai puțin, supremația capitalului străin și defectele IMM-urilor. Promovarea primului și denigrarea ultimelor se dovedea făcută cu finețe, semn că aveam de-a face cu un om inteligent, dar purtător al unui discurs „orientat”, în ciuda aparenței de adevăr științific. Textul purta amprenta unui manipulator de profesie, fiind construit după deja cunoscuta schemă : într-un set de adevăruri bine alese se strecura și gulguta (minciuna) otrăvită. Ba chiar mai multe, cu finețe camuflate. Una, însă, mi-a sărit cu stridență în față: cică IMM-urile nu pot să facă cercetare. Să înțelegm noi că nu-s bune? Pasămite, nu produc progresul ! De unde telespectatorul era liber să înțeleagă că tot mai bine e să avem încredere în marile trusturi.
Să stăm strîmb și să judecăm drept, punînd în balanță argumentele. Le voi enumera în ordinea în care mi-au venit în minte: păi, domnilor, nici cercetarea marilor trusturi nu face neapărat și totdeauna, bine omenirii. Trusturile cercetează doar ca să-și mărească profiturile. Dacă o invenție e benefică în general, dar nerentabilă, ea rămîne în seif ca să nu strice piața și profitul unor alte produse deja realizate. Excepțiile sînt rare și notabile. Unii dintre dumneavoastră își mai amintesc, probabil, drama inventatorului mașinii de spălat manuale, care după construirea prototipului, după prezentarea lui în mijlocul comunității mexicane (o comunitate cu femei sărace, din Statele Unite) și constatarea interesului pentru invenție (adică a cererii pentru acel produs) s-a adresat la TOATE firmele producătoare de mașini de spălat și a fost respins de toate! Invenția lui le punea în pericol beneficiile. Ca urmare, azi avem (dacă ne permitem), mașini de spălat electrice și scumpe.
Cercetarea inițiată și susținută de marile trusturi se face pentru a crea produse profitabile, ieftine, aducătoare de beneficii acestora. Calitatea este prima sacrificată în această întrecere. La fel și ecologia. Bazate pe un acționariat anonim care vrea doar rezultate financiare imediate (creșterea prețului acțiunilor), trusturile tind să adopte, în urma cercetărilor, soluțiile care le măresc profiturile și le externalizează costurile, de exemplu mutîndu-le în domeniul ecologic sau social. O invenție făcută la un trust, o tehnologie nouă sau chiar banala reinventare a schemei de personal aruncă șomeri în stradă, creează reduceri de cheltuieli pentru trust și cheltuieli în societate pentru cetățenii plătitori de impozite. Criticatele IMM-uri sînt cele care în această situație rezolvă problema inventînd, creînd locuri de muncă noi (poate nu așa puternic aducătoare de beneficii) reducătoare de șomaj.
Invențiile le fac oamenii. Dacă nu le sînt luate pe mai nimic de marile trusturi sau chiar monopoluri de stat, aceste brevete pot fi baza creării unor IMM-uri. Am avut cazuri de acest gen chiar la noi în județ.
Centrele de cercetare sînt costisitoare. E adevărat. Interlocutorul de pe sticlă afirma că IMM-urile nu pot poseda așa ceva. E fals. În replică, îi prezint concluziile lui David C. Korten, dintr-un bestseller (Lumea post-corporatistă) editat de People-Centered Development Forum. E o carte pe care merită s-o citiți. El afirmă că, citez: „nevoile la scară mare POT FI satisfăcute prin eforturi autocoordonate ale firmelor la scară mică, deținute de persoane individuale, FĂRĂ A SUBORDONA ACESTE FIRME CAPITALULUI GLOBAL”. Și explică cum se poate realiza un asemene proiect mare (care poate fi, la fel de bine, un centru de cercetare prin eforturile COORDONATE ale unor entități de felul IMM-urilor). Nu e teorie. Asemenea lucruri se fac efectiv. Iată un caz celebru: o femeie de la țară posedînd o vacă nu poate avea o fabrică de lactate și nu poate face cercetare pentru diversificarea produselor de oferit pe piața mondială. Vi se pare evident, nu ? Ei bine, în India există o organizație – „Uniunea Anand a Producătorilor de Lapte” – care a devenit un model clasic pentru programele Consiliului Național de Dezvoltare (așa ceva presupune și creație, invenție și, de ce nu, cercetare) din industria indiană a laptelui. Citiți și țineți minte, căci va trebui să facem la fel și în România: Uniunea este deținută de o asociație de mici cooperative de producere a laptelui; acestea, la rândul lor (atenție mare!) sînt proprietatea unor SUTE de femei din mediul rural, unele din ele avînd doar o singură vacă! „Uniunea posedă o fabrică de lapte mare și modernă, care furnizează o varietate de produse de marcă piețelor din întreaga Indie”. Astfel, micile asociații familiale, micile IMM-uri, pot avea acces la ceea ce doar capitalul global părea că are: modernitate, invenție, descoperire. Faceți ca oamenii din India! Nu glumesc de loc, e o mare oportunitate! E unul din modurile în care IMM-urile pot face producție și cercetare la un nivel de neimaginat.
Alt exemplu este din lumea calculatoarelor. Vi-l spun într-o propoziție: o echipă de voluntari lucrînd sub egida Free Software Foundation, condusă de celebrul Linus Torvalds, a dezvoltat de la zero, în zece ani, sistemul de Operare Linux, adunînd contribuțiile a zeci și sute de voluntari, de-a speriat concurența corporațională, care ori l-a dezavuat, ori a fost nevoită să se plece în fața superiorității lui adoptîndu-l și folosindu-l. Este oferit gratuit întregii omeniri. Și acesta ESTE un exemplu de cercetare.
Singura mare problemă e aceea că vorbitorul văzut la televizor este Maestru al Lojei Masonice Române (de fapt, un veritabil sprijinitor al capitalismului global, neromânesc) și a fost solicitat și folosit drept consilier guvernamental pe probleme economice!
Lasă un răspuns