ÎNTRE OAMENI Un interviu cu Orwell

Dan Popa

Chiar cu un an înainte de a muri, adică în 1949, celebrul scriitor britanic George Orwell și-a publicat nu mai puțin faimosul „O mie nouă sute optzeci și patru”. După care, ca și cum viitorul nu-i putea aduce nimic nou decît confirmarea propriei profeții, s-a dus, vorba poetului, „să moară puțin”. Considerat, la vremea apariției, literatură „de anticipație”, romanul se dovedește în bună parte, acum, în 2003, o lucidă și precisă radiografie a contemporaneității.

Năucit de clarviziunea autorului, mi-am imaginat într-o seară că stau de vorbă cu G. O. în persoană. Eu îl întrebam de-ale noastre, iar el îmi răspundea cu fragmente din romanul amintit. În cele ce urmează, replicile „interlocutorului” meu pot fi reperate în ediția din 1991 a romanului (în varianta românească, la editura „Univers”).

Rep: Ca autor, cum definiți o carte bună, o carte de valoare ?

G.O: „Cele mai bune cărți sînt cele care îți spun ceea ce știai dinainte”.

Rep: Se vorbește mult despre nivelul de trai al cetățenilor și despre evoluția sau involuția acestuia. Ce părere aveți despre acest fenomen, să-i zicem, istoric ?

G.O: „Ar însemna să exagerăm dacă am spune că, de-a lungul istoriei, nu s-a înregistrat nici un progres de ordin material. Chiar și astăzi, într-o perioadă de declin, omul mediu trăiește, fizic vorbind, mai bine decît trăia cu câteva sute de ani în urmă”.

Rep: Încercînd să revenim la ultimul deceniu și la perioada de după 1989, cum le-ați caracteriza ?

G.O: „A mai trecut un deceniu de războaie naționale, războaie civile, revoluții și contrarevoluții, în toate regiunile globului”. „De multă vreme se conturase, în general, lumea care avea să răsară din haosul perioadei respective. Se conturase de asemenea și tipul de oameni care aveau să controleze această lume. Noua aristocrație era constituită, în cea mai mare parte din funcționari, oameni de știință, tehnicieni, activiști sindicali, experți în publicitate, sociologi …”

Rep: S-au creat deci condițiile unei noi forme de conducere a lumii?

G.O: „Apariția tiparului a facilitat, iar filmul și radioul au sprijinit manevrarea opiniei publice.”

Rep: Cînd a devenit această manipulare o problemă atît de gravă ?

G.O: „Odată cu inventarea televiziunii”.

Rep: Dar nivelul ridicat de educație al maselor, produs specific al școlii românești, n-ar asigura cunoștințe pentru a se evita însușirea falsificatelor opinii și pentru luarea de atitudine ?

G.O: „Nivelul de educație al maselor este de fapt în scădere. Care este, sau care nu este, atitudinea maselor nu mai contează astăzi. Maselor li se poate acorda libertatea gîndirii pentru că ele nu gîndesc”.

Rep: Și ce scop are această enormă manipulare ? Este partidul la putere implicat în ea ?

G.O: „Toate credințele, obiceiurile, gesturile, emoțiile, toate atitudinile mentale care definesc vremurile noastre au drept scop real să susțină dogma partidului și să împiedice pe oricine de a înțelege adevărata natură a societății contemporane”.

Rep: Credeți că înțelegerea acestui fenomen ar provoca mișcări de mase?

G.O: „Revolta fizică, sau orice mișcare preliminară revoltei nu este posibilă în prezent.”

Rep: N-ar putea veni iar muncitorii sau minerii în capitală ?

G.O: „Din partea proletarilor nu este nici o primejdie. Lăsați în voia lor, de la o generație la alta și de la un secol la altul, ei vor continua să muncească, să se înmulțească și să moară, nu numai fără nici o pornire spre revoltă, dar și fără puterea de a înțelege că lumea ar putea arăta altminteri”.

Rep: Totuși, masele populare s-ar putea revolta, nu credeți că ar fi posibil un alt 1989 ?

G.O: „Masele nu se revoltă niciodată cu de la sine putere și nu se revoltă niciodată numai fiindcă sunt oprimate. Adevărul este că, atîta vreme cît nu li se îngăduie să aibă termene de comparație, masele nici măcar nu-și dau seama că sînt oprimate”. „În trecut, cei de mijloc au făcut revoluții sub stindardul egalității și, de îndată ce au răsturnat vechea tiranie, au instaurat alta nouă”. „Din punctul de vedere al celor de jos, toate schimbările istorice nu au reprezentat, niciodată, altceva decît un nume diferit pus unor stăpîni noi”.

Rep: În cartea dumneavoastră numeați trei categorii ale societății, dintre ele, în România, clasa de mijloc, nu este încurajată în formarea ei. Cum comentați acest lucru ?

G.O: „Idealurile celor trei categorii sînt total incompatibile între ele. Idealul celor de sus este de a rămîne acolo unde se găsesc. Idealul celor de mijloc este de a lua locul celor de sus. Idealul celor de jos este desființarea tuturor diferențelor și crearea unei societăți în care oamenii să fie egali între ei”.

Rep: Deci existența clasei de mijloc este văzută ca un pericol de cei de sus?

G.O: „Ca întotdeauna, cei de sus urmau să fie răsturnați de către cei de mijloc, care ar fi devenit ei înșiși cei de sus; dar, de această dată, printr-o strategie conștientă, cei de sus urmau să-și mențină poziția definitiv”.

Rep: Care este deci esența acțiunilor acestei oligarhii ? Moștenirea puterii în familiile potentaților, baronilor locali și membrilor partidului la putere ?

G.O: „Esența organizării oligarhice nu este transmiterea puterii pe linia tată-fiu, ci persistența unei anumite concepții despre lume și a unui anumit mod de viață”. „Orice grup conducător rămîne grup conducător atît timp cît este capabil să-și desemneze succesorii. Partidul nu are interesul să-și perpetueze sîngele, ci să se perpetueze pe sine însuși, nu contează cine anume exercită puterea, atîta timp cît structura ierarhizată a societății rămîne aceeași”. „Cei ce o conduc nu sînt uniți între ei prin legături de sînge, ci prin aderența lor la o doctrină comună. Este adevărat că societatea noastră este stratificată, și anume foarte rigid stratificată, după ceea ce, la prima vedere, pare a fi un principiu ereditar”.

Rep: Cum explicați proliferarea acestor grupuri de interese care se înfruntă pe scena politică și economică ?

G.O: „Bogăția și privilegiile pot fi apărate cum trebuie numai atunci când sînt o proprietate de grup”.

Rep: Cum reușesc să se perpetueze structurilor oligarhice? Cum se manifestă solidaritatea în cadrul lor?

G.O: „La un membru al Partidului, înseamnă acea voință loială de a afirma că albul este negru, dacă disciplina de partid cere așa ceva”.

Rep: Puteți numi un factor care stă la baza agravării conflictului dintre Statele Unite și Irak ?

G.O: „Problema supraproducției care mocnește în societatea noastră încă de la dezvoltarea tehnicii mașiniste; ea este soluționată printr-o permanentă stare de război, ceea ce facilitează menținerea psihologiei maselor la un necesar punct culminant”.

Aici interviul imaginar cu domnul George Orwell s-a întrerupt. Cu ochii cîrpiți de somn am scăpat din mînă, pe covor, cartea lui , „O mie nouă sute optzeci și patru”. Apoi am adormit visînd o lume în alb și negru. Lumea noastră, a contrastelor.