Ion Creanga inedit: scrisorile trimise familiei de la Slanic Moldova

Se implinesc astazi, 1 martie 2012, 175 de ani de la nasterea marelui povestitor si dascal (invatator) Ion Creanga. Printre cele 30 de scrisori care apar pentru prima oara intr-un volum editat de catre Daniel Corbu („Ion Creanga-Scrisori), se numara si cele trei pe care povestitorul din Humulesti le-a trimis fratelui Zahei Creanga si Tincai Vartic, cea cu care si-a petrecut ultimii ani de viata. Cunoscut, îndragit si admirat, compania lui Ion Creanga era întotdeauna cautata.

Pe vremea cind se trata la Slanic Moldova, era mereu înconjurat de o multime de învatatori si profesori, cu respect si simpatie. Creanga ne-a dat posibilitatea sa îl cunoastem si mai bine, prin intermediul scrisorilor sale, care se transforma în marturii personale ce lasa sa reiasa starea afectiva a autorului, apropierea sau departarea de personajul caruia îi erau adresate, dar si importante elemente biografice.

Iata in premiera, continutul a doua dintre cele trei scrisori pe care Creanga le-a expediat de la Slanic, lui Zahei Creanga si Tincai Vartic:

1. „Catre Ecaterina Vartic- domnisoarei Ecaterina Vartic, peste drum de scoala evreiasca din Sararie (devale) la Iasi, 1884, iunie 16, Slanic. Tinca, Am ajuns joi în 14 la Slanic, m-am asezat la locul destinat si am început a be apele hotarite de dr.Bai înca nu mi-a hotarit pina acum. Hrana este scumpa aici, si se gaseste cam greu ce-ti trebuie. Eu am mai avut de citeva ori ametele usoare; sper însa ca cu timpul vor începe a dispare. Va salut pe toti cu drag si va doresc sanatate. Complemente lui Musnitanu si la toti prietenii. Al vostru sincer prieten, I.Creanga”.

2. „Catre Zahei Creanga, Domnului Zahei Creanga, La debitul de tutun I.Creanga, din strada Bancei, Iasi, Grabnic Slanic, 1884, iunie 24. Frate Zahei, Mercuri în 13 a curentei, sara, am ramas în Tirgul-Ocna, si joi, în 14, pe la 2 dupa ameaza am ajuns la Slanic. Pe drum si la Slanic, vro citeva zile, am avut ametele; iar mai ales simbata noaptea spre duminica (în16) mi-a fost foarte rau; perdusem chiar cunostinta. Însa d-l dr.Aronovici grabnic mi-a dat ajutorul cuvenit, si mi-am revenit în sine.

De ape am fost oprit a be pina astazi în 24 si bai calde numai 3 am fãcut pina acum; dupa care ma simt mai bine, si ametele nu mai am de vreo 4 zile. Sper ca-mi voiu face bine cu ajutorul lui D-zeu. Am primit amindoua scrisorile tale, cea din brosura si asta din 22, si-ti multumesc din tot sufletul. V-am scris si eu o carte de posta, dar se vede ca s-a ratacit! Pe aici au fost ploi si un pohoiu grozav, care a facut mare stricaciune tuturor. Va salut cu drag, Ion Creanga”.

În vara anului 1886, Creanga se va afla din nou la Slanic pentru a se trata de epilepsie (de „pedepsie” cum îi zicea el în limbaj popular), prin bilet obtinut de la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iasi. Desi suferind, dar deloc trist, de cite ori s-a aflat la Slanic, Ion Creanga a raspindit în jurul sau, parfumul umorului popular românesc, ceea ce l-a facut pe George Calinescu sa afirme ca Ion Creanga, „e poporul român însusi surprins într-un moment de geniala expansiune”. (Romulus Dan BUSNEA)