Istoria romanțată

Exerciții de memorie

* Tradiția „minutelor de tăcere” datează – scria ziarul „Lupta” – din 10 mai 1910, cînd, în plin Ocean Atlantic, pe un vas englez s-a respectat o clipă de tăcere în memoria regelui Eduard VII. Apoi, în anul 1912 senatul portughez a instituit 10 minute de tăcere în cinstea președintelui Braziliei, Rio Branco, care „a murit subit”.

* Se pare că prima tutungerie din țara noastră a deținut-o… Ion Creangă. Cel puțin așa susține ziarul „Adevărul”, bazîndu-se între altele și pe „dosarele Arhivei Primăriei Iași”. Exclus din rîndurile clerului și din învățămînt, marele scriitor, atunci cînd s-a înființat monopolul tutunului a fost cel dintîi care a căpătat brevetul de a-și deschide un debit de tutun. La 16 septembrie 1872 el ținea deja un debit în strada „Primăriei”. Ziarul adaugă că, în documentele menționate, „Creangă e trecut, spre ironia soartei, astfel: fost profesor la școalele primare, iar alături, localul (debitului) în bună stare”! în 1874, fiind reintegrat în postul de institutor, scriitorul a trecut debitul „sub conducerea fratelui său, dar firma va rămîne tot: „Debitul de tutun Ion Creangă”.

* Cînd s-a introdus întîia cale ferată în Franța, Thiers – marele om de stat – n-avea nici o încredere în viitorul ei. Alfred de Vigny recomanda orișicui să se ferească de drumul de fier. Savanții susțineau că temperatura din trenuri va fi funestă voiajorilor corpolenți și celor care transpiră ușor. Hangiii de pe șosele și antreprenorii căruțelor poștale încercau să asmută mulțimea împotriva trenurilor. Dar, cînd s-a inaugurat, la 26 august 1837, linia de cale ferată Paris-St.Germain, un ziarist a scris: „Muzica gardei naționale a cîntat în timpul drumului; s-au ținut discursuri; nici un călător n-a căpătat guturai în tuneluri; locomotiva nu s-a făcut țăndări și vagoanele n-au deraiat. Se pare că o călătorie cu trenul nu e numaidecît mortală”.

* „Din partea mai multor cititori am primit o scrisoare prin care sîntem rugați să aducem la cunoștința societății de telefoane că domnișoarele care dau ora precisă la apelul 06 vorbesc atît de încet, încît nu se înțelege nimic. Totodată, ar fi nimerit să se spună ora în cifre obișnuite. în loc de 13 ar fi bine să se spună ora 1, și așa mai departe, deoarece toată lumea trebuie să facă un calcul plicticos pentru a cunoaște, în limbajul curent, ora anunțată de 06”. („Zorile”, 11 decembrie 1930)

* Primul diagnostic al gripei este din 1387, cînd „s-a declanșat – din nordul Italiei – o epidemie cu această boală, răspîndită apoi pe întreg continentul”.

* Istoria primului joben: „Un negustor din Londra, anume Heterington, a fost primul care a avut îndrăzneala să lanseze moda jobenului. A apărut în centru, în ziua de 15 ianuarie 1797, cu pălăria aceasta înaltă, de mătase, pe cap. Apariția neașteptată a stîrnit senzație, „lumea s-a strîns ca la panoramă și în cele din urmă Haterington a fost arestat”. A fost dus la poliție, de unde a fost eliberat – „fără joben – abia după ce a depus o considerabilă sumă drept cauțiune”.

* „Se caută o televizionistă” anunță „Dimineața”, care scrie: în cursul anului 1931 se va pune în funcțiune la Londra o instalație de televiziune. De pe acum se fac pregătirile necesare; între altele, se caută o speakeriță la secția de televiziune a radioului britanic. „Nu pot pune un bărbat în fața acestui aparat, ci numai o femeie”, declară directorul. Publicul masculin s-ar plictisi cu siguranță văzînd mereu un tip bărbătesc”. Primele încercări – continuă ziarul citat – vor avea loc în februarie. La început, se vor transmite filme sonore mai vechi, iar reportagiile actuale vor fi transmise abia la vară. Durata maximă a transmisiunilor va fi de 20 de minute. La West end se va amenaja o sală mare în care publicul va avea putința să aștepte la programele de televiziune care vor fi transmise de trei ori pe zi: la 15, 19, 21″.

* Țigara împlinește 100 de ani. în 1843, un soldat francez, în Algeria, și-a pierdut pipa în toiul unei lupte. Cînd i-a venit chef să fumeze, a înfășurat tutunul într-o bucată de hîrtie. A fost curînd imitat de camarazii săi. Pînă la sfîrșitul secolului trecut, Franța era singura furnizoare de foiță pentru țigări.

* Populația României numără – așa cum rezultă din recensămîntul efectuat în 1930 – 18.025.237 de oameni, locuind în 3.570.399 de case. Pe provincii istorice, situația este următoarea: Oltenia – 1.516.477; Muntenia – 4.026.005; Dobrogea – 811.332; Moldova – 2.413.123; Basarabia – 2.865.506; Bucovina – 845.903; Transilvania – 3.217.149;; Banatul – 942.072; Crișana-Maramureș – 1.387.675 etc. „După calculele ce am făcut noi înșine, subliniază ziarul „Dimineața”, din care am preluat aceste date, avem o populație orășenească de 3.623.044, locuind în 170 de orașe și comune urbane”.

* Ce trebuie să aibă la el cel chemat la încorporare, conform instrucțiunilor Marelui Stat Major: 2 cămăși, 2 perechi indispensabili, 2 perechi ciorapi, 2 ștergare, 2 batiste, toate noi și în bună stare, confecționate pe cît posibil din pînză națională (cînepă sau bumbac).
Eugen ȘENDREAi o încredere în viitorul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!