Istoria romanțată

Părintele „Smîntînă” la Bacău și Slănic Moldova

Miercuri, 13 iunie 1884, dimineața. O locomotivă cu coș înalt ajunse, gîfîind și șuierînd, în Gara Bacău. Dintr-un vagon coborî greoi, cu bagaje în mînă, „vesel și cu pălăria cea mare dată peste ceafă”, un personaj inedit: Ion Creangă. Privi la ceasul mare al gării, un „Paul Garnier”, și constată că mai avea cîtva timp pînă la legătura cu Tg.Ocna. Nerăbdător, dar mai ales flămînd, porni spre centrul Bacăului. Nu se simțea prea bine. Cu cîtva timp înainte „urîndu-i-se de doctori”, devenise clientul „mamei Maria, doftoroaie empirică” ce îl pusese „în salce”, adică „închiderea timp de o lună într-o odaie încălzită bine, în înghițiri de diferite ceaiuri, în dietă și afumare”.
Dar „nemîncarea îl neliniști”. După doar cinci zile părăsi „lecuirea cu salce” și „ceru de mîncare”: „o oală cu lapte dulce, pe care pacientul îl bău tot; apoi, cu foamea nepotolită, porunci – bătînd cu pumnul în masă, spre groaza lecuitoarei, să i se aducă de acasă o găină întreagă cu mujdeiu de usturoiu, un castron cu sarmale de curechiu, 7-8 plăcințioare și o oca de vin de la „Bolta Rece”. Apoi „Creangă se’mbrăcă și părăsi lecuirea cu salce”.
Ce a văzut Creangă la Bacău? Primăria, unde își aveau sediul și pompierii, cîteva „case boierești”, „multe construcții particulare bune”, precum și o grădină publică „loc de preumblare”. Mai erau „pe ici pe colo, chiar pe la mijloc, edicuri vechi cu iarba pe acoperămînt și pe unele strade barace și case cărora li se puneau proptele să nu cadă”. Bănuim că va fi tras și pe la unul dintre numeroasele birturi ale Bacăului. Seara ajunse la Tg.Ocna. Gara, construită după planurile lui A.Saligny, abia fusese terminată (va fi inaugurată la 22 iunie 1884).
Boala, însă, nu-l lasă în pace. Are „pe drum și la Slănic cîteva amețeli”. Pe lîngă boală se mai adăugase și oboseala drumului. în noaptea de sîmbătă spre duminică avu „un atac”, urmat de altul în noaptea de 2 spre 3 iulie. Doctorul Aronovici, chemat în grabă, reușește a-l „trezi”. Pînă la 19 iulie făcuse 19 feredeie, după care „se simți ceva mai bine”. în schimb, băuse puțină apă din cauza „ploilor necontenite”. Nu era singur. Avea prieteni „senceri”. Pentru vreo șotie sau anegdotă îl așteptau nerăbdători: V.Mușetescu cu soția, o duducă Tinca, cu Zahei și madam Zahica, o Zamfirița, un Singhel, un Mihalache, o cocoana Smaranda”.
Se pare că lui Creangă i-a plăcut la Slănic. Iată ce scrie de aici:
Către Ecaterina Vartic,
Domnișoarei Ecaterina Vartic,
peste drum de școala evreească din Sărărie
(devale) la Iași 1884, iunie 16 Slănic

Tincă,
Am ajuns joi în 14 la Slănic, m-am așezat la locul destinat și am început a be apele hotărîte de dr. Băi încă nu mi-a hotărît pînă acum. Hrana este scumpă aici, și se găsește cam greu ce-ți trebuie. Eu am mai avut de cîteva ori amețele ușoare; sper însă că cu timpul vor începe a dispăre.
Vă salut pe toți cu drag și vă doresc sănătate. Complemente lui Mușnițanu și la toți prietenii.
Al vostru sincer prieten, I.Creangă.

Către Zahei Creangă
Domnului Zahei Creangă,
la debitul de tutun I.Creangă, din strada Băncei, Iași, Grabnic Slănic, 1884, iunie 24

Frate Zahei,
Miercuri în 13 a curentei, sara, am mers în Târgul Ocna, și joi, în 14, pe la 2 după amează am ajuns în Slănic. Pe drum și la Slănic, vro cîteva zile, am avut amețele; iar mai ales sîmbătă noaptea spre duminică (în 16) mi-a fost foarte rău; perdusem chiar cunoștința. însă d-l dr. Aronovici grabnic mi-a dat ajutorul cuvenit, și mi-am revenit în sine. De ape am fost oprit a be pînă astăzi în 24, și băi calde numai 3 am făcut pînă acum; după care mă simt mai bine, și amețele nu mai am de vreo 4 zile. Sper că mă voiu face bine cu ajutorul lui D-zeu. Am primit amîndouă scrisorile tale, cea din broșură și asta din 22, și-ți mulțumesc din tot sufletul. V-am scris și eu o carte de poștă, dar se vede că s-a rătăcit!
Pe aici au fost ploi și un pohoiu grozav, care a făcut mare stricăciune tuturor.
Vă salut cu drag,
Ion Creangă.

Domniei-sale
Domnișoarei Tinca Vartic.
Strada Sărărie, devale, peste drum de școala
evreească, lîngă Mustea Casapu.
La Iași, F. grabnic
Slănic, 1884, iulie 12

Tincă,
Am primit scrisoarea și m-am bucurat aflînd că sînteți sănătoși, dar m-am mîhnit de biata Zamfiriță, că este bolnavă! însă curaj! D-zeu și d-rii au s-o facă sănătoasă. Pe aici plouă necontenit; potop nu altăceva! Nu prea pot be nici apele, nici băile în regulă.
Doctorul chiar mă întrerupe din cînd în cînd. Astăzi abia am împlinit feredeie. Spre 17 iunie și spre 3 iulie noaptea, pe la 2 ceasuri (și întîi și a doua oară), mi-a fost foarte rău! (amețele). Dar d-rul mi-a dat ajutorul cuvenit, și mi-am venit în sine. Acum sînt mai bine, mulțumesc lui D-zeu! Spune d-lui Mușnițanu că am primit scrisoarea și-i mulțumesc din suflet, dorindu-i sănătate și bucurie! Lui Zahei de asemenea arată-i sărutări și îmbrățeșări frățești din parte-mi, Zamfiriței, lui Singhel, lui Mihălache și Tincăi de asemine spune-le că-i doresc și-i îmbrățeșez cu drag. Cucoanei Rucsandei sărutări de mîni, și, în sfîrșit, tuturor vă doresc deplină sănătate și bucurie! Eu, dac-aș pute sta măcar pînă la finele lunii aceștia! Mai scrieți, cum vă aflați? Să ne vedem sănătoși!
I.Creangă
(Va urma)
Eugen ȘENDREAînt și pe unele strade barace și case cărora li se puneau propt

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!