ISTORIA ROMANȚATĂ Un băcăuan complotist împotriva regelui Carol al II-lea

Eugen ȘENDREA

Cu cîțiva ani în urmă, pe strada N.Bălcescu din Bacău, la numărul 105, locuia Tiberiu Baciu, în vîrstă de 80 de ani, om retras, care-și vedea doar de treburile gospodărești. Din cînd în cînd, însoțit de soție, mergea la cumpărături. Ochii lui de un verde intens exprimau hotărîre și energie. Nimeni nu-și închipuia că acest omuleț participase la un complot chiar împotriva regelui Carol al II-lea! Tiberiu Baciu era ardelean. Se născuse la Bandul de Cîmpie. Se înrolează în primul război mondial ca „stegar în regimentul 107 infanterie”. Pentru curajul în lupte, primește – la 7 iulie 1918 – „Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu bontele1919”. Funcționează, un timp, ca sublocotenent și este mutat în Regimentul 31 infanterie. La 28 iulie 1928, devine „ofițer cu gazele”. Și totuși, viața acestui om ce părea atît de firească, avea să capete un alt curs… La 6 iunie 1930, un avion Farman F-Aihz, pilotat de căpitanul Opriș, îl readuce în țară de la Paris, pe prințul Carol Caraiman. Scopul lui era doar unul singur: Tronul. La Paris, o întreagă curte de lingușitori îl îndemnau să dea „lovitura”. Unii politicieni îl susțineau, iar singurul om de care se temea, „ticălosul de Brătianu”, murise. Mai rămînea un singur impediment: armata. O puternică propagandă începu în rîndul ofițerimii românești. Ei aflară că „principele studiază(?!) toate problemele militare și că este profund revoltat de nedreptățile săvîrșite de Brătianu cu unele avansări în armată. El are proiecte mari pentru întinerirea cadrelor, sporirea lefurilor și ridicarea oștirii la rolul înalt ce i se cuvine”. Firește, n-a fost greu să găsească „amatori”. Maiorul Precup „face naveta” Paris – București. Dacă la aterizarea pe aeroportul Băneasa, la 6 iunie 1934 orele 21.30, Carol mai avea încă temeri, acestea s-au risipit imediat. În loc să fie arestat, este îmbrățișat „cu lacrimi de fericire”.

Și, iată-l rege! Primii care au avut parte de „recunoștința regală” au fost chiar cei care luaseră parte activă la întoarcerea lui, coloneii Tătăranu, Teodorescu, Sutzu „care au fost puși la index, ba unii dintre ei chiar ostracizați”. Cît despre reforma în armată, ea s-a rezumat la înființarea unor noi decorații. La patru ani de cînd devenise rege, țara era într-un adevărat dezastru, cu sute de mii de șomeri, salarii de mizerie, falimente, corupție. În lunile martie – aprilie 1934, în secret, se constituie „nuclee clandestine”, înarmate, în cadrul ofițerilor nemulțumiți. Unul dintre ele era condus chiar de fostul maior Precup, acum colonel. Din grupul lui făceau parte coloneii Mesaroș, Gligor, Nestor, maiorii Nicoară, Fericeanu, Neagoe, Nica, căpitanii Fleșoriu și St. Mesaroș, locotenentul Gligor, subofițerii Dordea și Penciu și cadetul Mihăilescu. Desigur, nu lipsea locotenentul Tiberiu Baciu. Totul a fost pus la punct. Reușita părea deplină. Iată cum descrie ziarul britanic „Times”, la 23 aprilie 1934, acțiunea lor: „Duminică, de Paște, a fost o zi mare pentru uneltirea ofițerilor români. Ei știau că regele Carol, grăsunul său fiu Mihai, fratele său Nicolae și regina Maria mergeau să se roage în bătrîna catedrală de 270 de ani. Cineva urma să arunce o grenadă și apoi altele în mijlocul suitei regale. Scăpată complet de această excesivă familie regală, România putea să fie gata pentru o dictatură militară. Cel ce hotărîse planul era colonelul cu ochi de granit – Precup, vechiul prieten al lui Carol și omul care-i aranjase fuga de la Paris la București”. Mai mult de frică, sau poate în dorința de a avansa, cadetul Mihăilescu trădează… Întreg grupul este arestat de trupele fidele regelui, membrii săi fiind deferiți justiției. Prin sentința nr.288 din 22 aprilie 1934 a Consiliului de război al Corpului II de armată, făptașii sînt condamnați la 10 ani recluziune și degradare militară. Locul de detenție, închisoarea Dofteana. Tiberiu Baciu este condamnat la 10 recluziune. Efectuează DETENȚIA de la 5 mai 1934 pînă la 11 septembrie 1940. Cînd a ieșit din închisoare, Carol al II-lea abdicase doar de cîteva zile…