Istorii cu zîmbete

…Nici cu graiul, nici cu pana!

* Domnitorul Vasile Lupu și monumentele Bacăului

în minunatul său jilț acoperit cu frunze aurite și catifea roșie, domnitorul Vasile Lupu, îmbrăcat într-o haină căptușită cu blană de samur, îl așteaptă pe călugărul misionar Petru Bogdan Baksic. Sîntem în octombrie 1641, dar soarele încă e strălucitor:
– Ce vești ne aduci despre Bacău?, îl întreabă Vasile Vodă.
– Mărite Domn, am umblat prin Moldova și nicăieri n-am văzut belșug mare de fructe ca în jurul orașului Bacău, poame de tot felul vrednice de a fi servite pe masa oricărui om de seamă. Am vizitat cetatea Bacău, neîmprejmuită cu ziduri, care este mai curând târgul Bacău, dar îi zice «cetate», fiind că se află acolo o episcopie… pe malul râului Bistrița care vine din Transilvania. Ținutul are din belșug grîu, vin, poame de tot felul… pește se găsește în râul Bistrița… nu lipsesc vacile, boii, oile și alte vite… După umila mea părere cred că în Bacău se află 130 de case de români cu 700 de suflete. Este o mănăstire cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” și două biserici de lemn… Dar, biserica, din pricina fostului episcop Adam Goski se află în paragină… Dacă dorește Măria Ta să ajuți la refacerea ei…
Cererea misionarului nu era întîmplătoare. Se știa că Vasile Lupu avea o grijă deosebită pentru înfrumusețarea Țării Moldovei. La Iași ridicase „Trei Ierarhi”, biserică despre care chiar un turc – Evilie Celebi – spunea că „nu poate fi descrisă nici cu graiul, nici cu pana”, „Golia”, cea mai mare construcție din țările române la acea vreme (39 metri lungime, 13 lățime și 30 metri înălțime). Extinde și împrejmuiește „Curtea Domnească”, face baia publică (ferendeul turcesc), Școala domnească de pe „Ulița Ciubotărească”. Repară „Curtea domnească” de la Suceava și cetățile Neamțului și Sucevei.
Consolidează vechile ctitorii din Pângărați, Secu, Putna, Humor, Probota, Râșca și înzestrează sau reface bisericile de la Ștefănești – Botoșani, Hangu, Orhei, Ițcani, Bozieni și „Precista” Bacău. Mai mult, construiește chiar în afara Moldovei în 1634-1654, cum ar fi biserica „Stelea” din Târgoviște – 1645, sau bisericile din Peloponez, Kiev, Lvov. Rar domnitor cu așa iubire față de ctitoriile străvechi! Iată ce-i scria, la 6 august 1635, lui Cehan Racoviță – al doilea logofăt: „Unde se va afla piiatră de besearecă și piiatră să fie de var, să tocmești cu oamenii să-scoață piiatră toată omu pân în iarnă, și să-ș facă varinițe câte vor trebui, să fie gata numai să înceapă a lucra și cum vei putea tocmi domniei meale să-ți trimitem bani…”. Adăugînd: „Scrii dumneata cum să luăm piiatră de la Curte didin Vaslui ce acesta lucru nu se cade să facem, că nu iaste cu cinste, ce de aiurea să cauți unde se va afla”. Sfat valabil și astăzi!
âl vom mai afla pe Vasile Vodă Lupu pe meleagurile Bacăului în lupta de la Valea Seacă, atunci cînd fu biruit de oastea lui Gheorghe Ștefan. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!