Istorii cu zîmbete

Sinucidere pasională

* povestea unei cărți: Dicționar Geografic al Județului Bacău

„…Careta se opri cu toată opinteala celor doi cai. Noroiul gros – «hlei», ajunsese până la osii. Vizitiul înjura de mama focului, încercând zadarnic să tragă la un loc uscat:
– Coană Ortensia, până aici ne-a fost! Dumnezeu mai știe cum vom ieși de aici!…
Micuța profesoară de geografie Hortensia Racoviță privi neputincioasă în jur. Dacă ar fi coborât, cu siguranță ar fi înghițit-o noroiul. Norocul îi veni de la un călăreț care pur și simplu o înșfăcă, ducând-o până în satul Antohești. Acolo, în casa preotului Huțu putu să-și tragă sufletul. Nu trecu mult timp și sosiră primarul, preotul și învățătorul satului. Era în martie 1890. Pe atunci Antoheștii făceau parte din „plasa Siretul de Sus și era reședința… comunei Oțelești!” Conștiincioasă, notă toate datele furnizate de conducerea comunei:
„Antohești… așezat pe pârâul Berheci și pârâiașul «Fundul». Are o biserică clădită de locuitori la 1815 și o cârciumă, capi de familie sunt 94, suflete 362. Animale se numără: 29 cai, 223 vite cornute, 63 porci”.
Acestei tinere de doar 25 de ani i se încredințase realizarea monumentalei lucrări „Dicționar Geografic al Județului Bacău”. Avea să străbată întreg județul, sat cu sat, oraș cu oraș, înfruntînd frigul, ploile, soarele arzător, deplasîndu-se doar cu o simplă caretă, condiții în care s-ar fi zbîrlit chiar și părul unui bărbat voinic.
Va consemna totul – de la statistică pînă la obiceiuri, legende sau chiar curiozități. Doi ani de zile a durat acțiunea, pînă la prezentarea lucrării „Societății Geografice a României”. La 4/16 martie 1892, în ședința adunării generale a Societății, membrii ei, în picioare și ovaționînd au premiat „Dicționarul Geografic al Județului Bacău”.
Cu ochii asupra ei, un înfocat susținător – academicianul Alexandru Odobescu. Trei ani mai tîrziu cartea va fi tipărită „cu cheltuiala A.S.R. Prințului Ferdinand al României”. Ea se adăuga altor lucrări similare de la Vaslui (autor C. Chiriță), Dorohoi (autor N. F. Duban), Roman (autor P. Condrea), Botoșani (autori V. C. Nădejdie și Titu).
Firește, cartea a fost bine primită și de băcăuani. Cu mult mai tîrziu, prin 1930, Grigore Tăbăcaru o va menționa pe autoare printre „Scriitorii Bacăului”: „Ortansa Racoviță (Buzoianu) a alcătuit dicționarul geografic al județului”. Dar povestea autoarei nu se oprește aici. Admiratorul ei din sala „Societății de Geografie” – Alexandru Odobescu -, se îndrăgostește de Ortensia. Nimic, nici sfaturile prietenilor, al soției nu-l opresc din curtea nebunească pe care o face băcăuancei. în 1895 împlinise 61 de ani, iar Ortensia 30. Devine gelos chiar pe cel mai bun prieten al său, Anghel Demetriescu. âi trimite zilnic flori și scrisori. Totul culminează pe 10 noiembrie 1895, cînd Odobescu o cere în căsătorie pe tînără de la mama sa. Refuzat și chiar jignit, Odobescu este convins că fără amorul ei viața n-are nici un sens. Se otrăvește, lăsînd scris despre Ortensia: „A fost adevăratul mormânt al inteligenței mele, al iluziilor, ba chiar și al vieții mele”. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!