Jocul de-a politica s-a încheiat

Eduard ADAM

Am ajuns, în sfîrșit, s-o trăim și pe asta: politicienii români nu mai au voie să se joace de-a politica. Adică, să fie votați pe listele unui partid, iar după ce s-au văzut în funcții, să sară dintr-o barcă în alta, doar ca să-și satisfacă propriile interese. Preț de 17 ani, de la revoluție încoace, electoratul român a asistat neputincios la un circ de neimaginat. Am votat una, iar după ce s-au terminat alegerile, dragii noștri aleși s-au perindat pe la toate formațiunile politice. Evident, după cum le-a dictat propriul interes. A fost PSD la putere, liberali, democrați, umaniști și toți ceilalți s-au dus în gașca noii puteri. Toți au motivat că, vezi Doamne!, sînt șantajați, au nevoie de bani pentru comunitățile pe care le conduc, etc. Nu doar PSD și-a sporit numărul de aleși cît s-a aflat la putere. Practica a fost preluată din zbor și de alte partide care au prins puterea. Ideea e că, în tot acest amar de vreme, una votai, iar după patru ani structurile consiliilor locale sau ale Consiliului Județean arătau cu totul altfel. Evident, spre marea dezamăgire a electoratului. Care se trezea, după cîțiva ani de mandat, cu niște indivizi ajunși în funcții pe care nu numai că nu îi votase, dar despre mulți nici nu auzise vreodată.

Traseismul politic ne-a lăsat tuturor un gust amar, mai întîi de toate din cauza neseriozității care transpărea din tot acest dute-vino. Politicienii n-au făcut altceva decît jocuri personale, deși au încercat să lase impresia unor gesturi făcute pentru binele comunităților în fruntea cărora s-au aflat. Că totul a fost o mare gogoriță o dmonstrează faptul că, în decursul acestor ani, au fost primari sau consilieri locali și județeni care au rămas fideli partidelor care i-au promovat și au făcut treabă bună pentru localitățile lor, indiferent cine s-a aflat la putere. Deci, s-a putut! în atare situație, tot ce au făcut traseiștii politici, toate scuzele pe care le-au adus drept argumente pentru gesturile lor pică. Și sînt o dovadă în plus asupra slăbiciunii de care au dat dovadă, atît ca oameni, cît și ca politicieni.

Subiectul mai comportă un aspect: faptul că politicienii s-au perindat de la un partid la altul demonstrează foarte clar că, de fapt, mulți n-au intrat în politică fiindcă aveau o aplecare asupra doctrinei formațiunii în cauză, fiindcă-i interesa scena politică. Cei mai mulți s-au înregimentat politic doar din dorința de a se căpătui. Au văzut că aflați lîngă puternicii zilei pot face afaceri grase, așa că au devenit politicieni. I-a durut în cot de electorat, de așteptările celor care le-au dat votul. Iar cea mai bună dovadă a fost că au migrat, de la un partid la altul, cum le-a fost lor mai bine.

Cel mai trist este că legea, venită și așa foarte tîrziu – fapt recunoscut și de unii politicieni -, nu e completă. Și mă refer aici la faptul că ea prevede măsuri dure doar pentru aleșii locali și județeni. Dacă aceștia pleacă de la un partid și se înscriu în altul, își pierd funcțiile publice. Parlamentarii, însă, nu sînt vizați de lege. Asta înseamnă că, în continuare, unii dintre ei își pot face de cap pe scena politică, fără să suporte nici un fel de consecințe. Iar acest lucru nu va face decît să mențină dezgustul populației la cote înalte, mai ales că, să nu uităm, Parlamentul României are o imagine dezastruoasă în rîndul populației. sfîrșit, s-o trăim și pe asta: politicienii români

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!