JURNALUL UNUI OUTSIDER

Administrator

Contestări

Ioan NEACȘU

Promiteam, săptămîna trecută, o analiză a „Raportului Tismăneanu”, dar mai interesante par a fi reacțiile de pînă acum, din presă ori de pe internet. Dincolo de contestările firești venite din partea unor activiști de frunte ai fostului partid comunist, precum domnii Ion Iliescu ori C.V. Tudor, sau a domnului Ion Cristoiu, care înainte de 1989 făcea la SLAST (Suplimentul Literar-Artistic al Scînteii Tineretului) cam ceea ce făcea și C.V. Tudor la „Săptămîna”, au apărut cîteva contestări ale unor personalități care s-au situat mereu de partea cealaltă a baricadei. Cea mai surprinzătoare și violentă vine din partea domnului Constantin Dobre, miner stabilit în Anglia de mulți ani, adevăratul conducător al mișcării anticomuniste din 1977, care îl acuză pe domnul Tismăneanu de grave erori și cere chiar trimiterea sa în justiție: „în numele minerilor anticomuniști (vii și decedați) ai Văii Jiului, revoltați în august 1977, mă pronunț cu fermitate și vă cer și dumneavoastră, domnule Traian Băsescu, să anulați total Raportul Tismăneanu, iar membrii și experții comisiei Tismăneanu să fie judecați și condamnați pentru încercarea de discreditare a Președinției României și de manipulare a adevărului istoric” – spune domnul Constantin Dobre în finalul unei scrisori ample în care subliniază caracterul anticomunist al mișcării minerilor din 1977. Trecînd peste distorsiuni și grave omisiuni de informație ale raportului pe baza căruia domnul președinte Traian Băsescu a declarat oficial regimul comunist drept „nelegitim și criminal”, minerul exilat în Anglia subliniază faptul că se încearcă o ascundere a trecutului anticomunist al poporului român. Evident, nu asta este și intenția domnului Traian Băsescu, deoarece în condamnarea oficială a regimului comunist, rostită solemn în fața Parlamentului și devenită astfel act istoric, președintele României propune alcătuirea unei „enciclopedii” a comunismului, a unui muzeu și chiar a unui manual care să devină materie de studiu obligatoriu în liceu, dar tehnicile de manipulare a adevărului istoric sînt atît de subtile încît orice bună intenție poate să aibă efecte contrarii. În concluzia cuvîntului său în fața Parlamentului României, domnul Traian Băsescu spune: „Ca șef al statului român, condamn explicit și categoric sistemul comunist din România, de la înființarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 și până la prăbușire, în decembrie 1989. Luând act de realitățile prezentate în Raport, afirm cu deplină responsabilitate: Regimul comunist din România a fost ilegitim și criminal. În numele statului român, îmi exprim regretul și compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, și-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii”.
Din păcate, chiar această concluzie fermă este contestabilă. Ea a și fost contestată, și nu de oricine, ci de însuși academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, care scrie: „În binevenita sa declarație politică de condamnare a comunismului român, domnul Băsescu a făcut o omisiune gravă. Comunismul nu a fost creat și nici menținut în România de români, ci a fost opera celor din URSS cu aprobarea tacită a anglo-americanilor. Orice încercare de a suprima comunismul (în toate țările-satelit ale Moscovei) a fost înlăturată brutal de trupele sovietice, ca în Ungaria și Cehoslovacia. De asemenea, cumplite orori și masacre, ca și organizarea sistemului de opresiune în perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej, s-au făcut la porunca și sub controlul agentilor sovietici prezenți în toate instituțiile statului. De aceea, președintele României trebuia să acuze explicit și să tragă la răspundere pe adevărații vinovați din Kremlin ai crimelor comuniste. Și să pretindă rușilor să ceară pentru aceasta scuze românilor”. Punctul de vedere al venerabilului academician este, credem noi, cel corect și nu cel avansat de domnul Tismăneanu, potrivit căruia românii au acceptat, ba chiar au contribuit la consolidarea regimului comunist. Polonia a cerut Rusiei să-și exprime formal scuze pentru suferințele la care a fost supus poporul polonez în perioada regimului comunist. Dacă am compara cu Germania, care nu numai că și-a cerut scuze pentru crimele regimului nazist, dar a și plătit despăgubiri consistente celor oprimați și chiar urmașilor, ar trebui să considerăm firească o asemenea cerere, ca Rusia, ca principal urmaș al Uniunii Sovietice, să-și ceară scuze și să plătească despăgubiri celor care au avut de suferit de pe urma regimului pe bună dreptate declarat oficial „ilegitim și criminal”. Deja văd că un fost deținut politic dă în judecată statul român la CEDO și pretinde multe milioane de euro despăgubiri pentru ce a îndurat. Are dreptate, dar oare statul român este principalul vinovat, oare chiar românii, după ce au plătit atît de scump timp de jumătate de secol faptul de a se fi născut și de a fi trăit sub teroarea comunistă, trebuie să plătească din nou? Dacă toți românii care au avut de suferit de pe urma comunismului s-ar adresa Curții Europene a Drepturilor Omului, statul român ar da faliment!

or din 1977. Trecînd peste distorsiuni și grave omisiuni de informație ale raportului pe baza căruia domnul preșe

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!

Urmărește Ziarul de Bacău pe WhatsApp Alerte de ultimă oră și știrile importante direct pe telefonul tău.
Urmărește Canalul

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l mai departe!

Ajută comunitatea din Bacău să fie informată corect și la timp.

Dreptul la Replică & Corecturi Editoriale

Ziarul de Bacău garantează dreptul la replică pentru orice persoană sau entitate menționată în articolele noastre, conform celor mai înalte standarde de deontologie profesională. Solicitarea argumentată și eventualele dovezi pot fi transmise pe adresa redacției. Răspunsurile conforme vor fi publicate cu celeritate, în condiții de vizibilitate similare.

Derogare Legală RGPD Art. 7 Legea 190/2018

Specificul Activității Jurnalistice

Articolele și investigațiile publicate sunt realizate în exercitarea libertății de exprimare și a dreptului publicului de a fi informat, garantate de Art. 30 din Constituția României și Art. 10 din CEDO.

Conform Art. 7 din Legea nr. 190/2018 și Art. 85 din Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), activitatea jurnalistică beneficiază de derogare legală expresă de la dispozițiile RGPD când vizează persoane sau fapte de interes public. Încercările de intimidare juridică împotriva jurnaliștilor (SLAPP) sunt respinse de drept.

Opinii & Comentarii Cititori

0

Nu există încă opinii la acest articol.

Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.

Adaugă o opinie

Adresa de email nu va fi făcută publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Datele furnizate sunt prelucrate conform Politicii de Confidențialitate și Regulilor de Comentare. Adresa IP este stocată strict în scop de securitate și prevenire anti-spam.