JURNALUL UNUI OUTSIDER

Vară fierbinte

Ioan NEACȘU

Pentru părinți, elevi, profesori, dar și pentru tot felul de trepăduși vara este anotimpul examenelor, deci lung prilej de vorbe și de controverse… Anul ăsta examenul de capacitate, pe care nu înțeleg de ce unii îl poreclesc în tot felul, așa cum tovarășii au poreclit bacalaureatul „examen de maturitate”, nu a stîrnit prea mult scandal. Doar cîțiva părinți au fost revoltați de faptul că ultimul subiect la proba de matematică era „pentru olimpici”. Așa și trebuie, doar nu ați vrea ca toți absolvenții să ia notă maximă! Un elev mediu, deci marea majoritate, ar trebui să ia o notă medie, deci 7-8. Zece este, într-adevăr, pentru olimpici.
Teza la română de la bacalaureat a stîrnit însă un val de indignare. Mai ales ziariștii fără bacalaureat au fost cei mai revoltați, ba l-au sunat și pe domnul Nicolae Manolescu să-l întrebe dacă citatul din „opera” sa de la care elevul trebuia să pornească eseul era potrivit. De la Paris, de unde-și ronțăie sinecura, domnul profesor-critic și istoric literar, iar mai nou ambasador, a admis că citatul din „Metamorfozele poeziei” este prea dificil pentru un absolvent de liceu! Domnia sa este prea profund, prea complicat, prea greu de înțeles, ca Kant (chiar așa!). Lăsînd la o parte faptul că domnul Nicolae Manolescu încă nu a murit (Doamne ferește!), deci încă nu este clasic, vreau să le spun celor care cred că subiectul dat la teza de română a fost dificil că el putea fi și codul rutier, sau regulamentul jocului de fotbal. Profesorul urmărește, atunci cînd notează eseul, nu atît cunoștințele elevului, cît capacitatea acestuia de a construi un text de două pagini. Dacă știe să facă o frază, dacă nu face dezacorduri, dacă are un vocabular ceva mai bogat decît „mondial” și „mișto”, dacă poate urmări un plan, mă rog, dacă stăpînește limba română suficient de bine pentru a se face înțeles, elevul este notat cu punctajul maxim. Dacă un elev ar fi scris două pagini de text despre Nicolae Manolescu la Paris, sau despre cît de cald este în vara aceasta, despre despărțirea de școală sau despre vacanța la bunici și nu ar fi scos un cuvînt despre tradiționalism, tot ar fi luat două puncte din trei, cel puțin! Că subiectele pentru examenul de bacalaureat sînt prost alcătuite, asta-i altă poveste, dar se putea discuta acest lucru din ianuarie pînă acum. Anul trecut, cînd subiectele erau păzite mai ceva decît secretele de la NASA, n-a fost bine. Anul ăsta, cînd subiectele au fost publicate încă din ianuarie, iar n-a fost bine. „Ni așa, ni așa”, vorba unui personal al lui Marin Preda. Cei care au alcătuit subiectele spun că au dorit ca examenul să fie „creativ”, elevii să nu poată copia, nici din cărți, nici din cap, dar povestea despre „creativitate” este o simplă poveste, nu există formativ fără informativ, ele sînt corelative. Am văzut un subiect la bacalaureatul din Franța, care avea douăzeci de întrebări foarte exacte, notate cu zece puncte și un eseu „creativ” notat cu alte zece puncte. Teza testa în egală măsură capacitatea unui elev de a fi creativ, dar și cunoștințele sale. Cum arată „cultura” unui bacalaureat care discută despre Hogaș, Vianu și Manolescu, dar spune că pe Călinescu îl cheamă Florin, iar Nichita Stănescu este o luptătoare blondă? Elevii, părinții, ziariștii, uneori chiar și profesorii nu înțeleg încă faptul că examenul de bacalaureat trebuie să dea un diagnostic cît mai exact despre calitățile intelectuale ale candidatului. Dacă falsificăm rezultatul, tînărul pornește în viață cu speranțe care ar putea să-i aducă mereu dezamăgiri, iar societatea s-ar putea trezi peste ani cu surpriza ca la un examen de admitere în magistratură, din cîteva sute de candidați să nu treacă decît unul, și acela cu notă minimă! ă examenul de bacalaureat trebuie să dea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!