Jurnalul unui outsider

Poveste

Ioan Neacșu

Ion Creangă povestește despre un om care, ajuns acasă după o zi de muncă, le găsește pe nevastă și pe soacră plîngînd de mama focului și, cînd le întreabă ce s-a întîmplat, ele spun că sigur copilul lor va muri, deoarece mîța, dacă se urcă pe horn, ar putea da drobul de sare în capul copilului care dormea, neștiutor, în covată. Speriat de atîta prostie, omul nostru pleacă în lume, dar nu merge mult și dă peste unul care încerca să bage soarele în bordei cu oborocul, apoi peste altul care ansamblase o căruță în casă și acum voia să spargă ușa pentru a scoate căruța, apoi mai vede unul care încerca să urce în pod nucile cu țăpoiul, în sfîrșit mai dă peste un deștept care trăgea o vacă de funie s-o urce pe acoperiș pentru a-i da de mîncare. Mirîndu-se de atîta prostie, eroul nostru s-a întors acasă, spunînd în sine: „Mîța tot s-ar fi putut întîmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură, la fîn, n-am mai gîndit!”
Mi-am amintit această poveste zilele astea, privind amuzat și nu prea la spectacolul prostiei, oferit aproape zilnic de posturile noastre de televiziune, ori de ziare. Să spun doar cîteva, alese întîmplător dintr-o mare atît de impresionantă în amploarea ei, încît întrebarea zilei de la o televiziune suna chiar așa: „Ce preferați, un corupt deștept, sau un prost?”
M-am mirat ca eroul lui Creangă atunci cînd am aflat că mari specialiști în construcții au montat pe podul de la Serbănești o macara de optzeci de tone, care s-a răsturnat în Bistrița cu tot cu pod deoarece nu s-a găsit cineva să le spună să nu dărîme casa pentru a scoate căruța afară! Aflu însă una și mai și: un pod din Suceava se tot construiește de la inundațiile trecute, deoarece muncitorii primesc în fiecare dimineață motorină pentru utilaje, pe care o vînd și cu banii se apucă de băut. Dirigintele șantierului promite că, totuși, podul va fi pînă la urmă construit, dar nimeni nu supraveghează lucrarea, nu există niște sarcini de lucru zilnice, pe ce iau banii „constructorii” de doi ani de cînd au început lucrul, nu există un termen, nu intră nimeni la pușcărie, toate-s bune și frumoase?
Acum cîteva săptămîni s-au întîmplat niște accidente groaznice pe „autostrada soarelui” din cauza fumului, dar și a semnalizării defectuoase, deoarece hoții de fier vechi au furat instalațiile, chiar de la inaugurare! Lasă că este o prostie să lași o asemenea investiție fără pază, dar negustorii de fier vechi nu pot fi întrebați de unde au cumpărat cablurile respective, este chiar așa de greu să fie găsiți hoții? Este vorba aici de prostie, sau de complicitate?
Dar politicienii noștri? Sînt peste zece ani de cînd toată lumea este de acord cu alegerile uninominale, dar legea nu trece de comisii permițîndu-i unui anumit personaj să amenințe mereu cu referendumul pe această temă, deși un referendum ar fi mai absurd ca urcatul nucilor în pod cu țăpoiul, deoarece toată lumea este de acord în principiu cu votul uninominal.
Încă una: să schimbi prestatorul de servicii de salubritate fără să te fi asigurat printr-o clauză contractuală că pînă la ținerea licitației și încheierea unui nou contract este cineva care asigură curățenia orașului, cum a făcut domnul Chiliman, este o prostie care nu are echivalent nici măcar în celebra poveste a lui Ion Creangă!
Sau să cumperi un loz de patru miliarde și jumătate de lei, cu care să „ghicești” doar un singur număr, este așa o mare prostie că nu-i găsesc echivalent nu doar la Ion Creangă, ci nicăieri, este o prostie piramidală, cum ar spune George Călinescu, este demnă de cartea recordurilor (Chiar, uite că le-am dat o idee)!
Aș putea să scriu mii de pagini înșirînd prostiile pe care le văd intens și cu satisfacție mediatizate. Mă opresc aici, ca eroul lui Ion Creangă, rugînd cititorul să se amuze singur zilnic privind la televizor, sau citind ziarele, deoarece nu este zi lăsată de Dumnezeu în care să nu auzi de cîte o prostie, dar știi, una mai mare decît alta! în covată. S

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!