JURNALUL UNUI OUTSIDER

Romgleza

Ioan NEACȘU

Hotărîrea Academiei de a include în viitoarea ediție a Dicționarului Limbii Române cuvinte licențioase, din argou, importate excesiv din limba engleză sau prescurtările folosite în comunicarea prin mijloace electronice, a stîrnit o mică furtună. Neobositul domn profesor George Pruteanu tuna și fulgera, chiar presa ocupată pînă peste cap cu politica a găsit timp să-și dea cu părerea, iar la un post de televiziune din Bacău am ascultat o foarte bună analiză făcută de doamna profesoară Ionela Andrei. Problema nu-i nouă, dar tinde să ia amploare datorită faptului că la noi totul tinde să ia proporții catastrofice datorită faptului că totul se emoționalizează.
Un dicționar tezaur sigur că trebuie să cuprindă și cuvintele licențioase, și argoul, și regionalismele, el trebuie să fie un inventar al textului scris în limba română, de la scrisoarea lui Neacșu din 1521, pînă la acest articol și mai departe. Dar DEX-ul, în măsura în care este un act prin care se definește limba română literară, alături de Gramatica Academiei și Dicționarul ortografic, ortoepic și de punctuație, trebuie să cuprindă numai cuvintele pe care Academia le acceptă. Corectitudinea folosirii limbii române literare este nu doar o chestiune de cultură, dar este și principalul mijloc de dezvoltare intelectuală pentru oricare vorbitor de limba română. Invazia de cuvinte din engleză, cu care se luptă domnul profesor George Pruteanu, este un fenomen lingvistic asemănător celui de acum o sută și cincizeci de ani, cînd limba româna a fost invadată de cuvinte din limba franceză. Unele vor fi asimilate, altele nu.
Problema este cum le asimilăm. Găsesc în cutia poștală o reclamă în care citesc: „Îmi doresc cel mai tare birthday party”. De șapte ani apare o revista pentru elevi, „CD Forum”, subintitulată „Magazin multimedia educațional”, care publica e-book-uri (cărți în format electronic) numai în limba engleză, softurile comentate sînt doar în engleză, chiar dacă există și variante românești. În ultimul număr, de exemplu, este recomandat un soft pentru studierea Bibliei în limba engleză și în alte cîteva zeci de limbi, nu și româna, cînd există portalul www.credo.ro mult mai complex și adresat românilor. Eu le-am oferit cartea mea „Introducere în poezie” și au publicat-o pe CD, dar cred ca a fost una dintre cele cîteva excepții de texte în limba română.
De ce mi se pare necesară această discuție? Tinerii comunică prin SMS-uri, ori pe Messenger cu semne, prescurtări, porecle, cu un limbaj mai familiar decît limba literară. Ar trebui învățat chiar în școală, programa a introdus la clasa a IX-a o temă, unde se învață calamburul, acronimul etc. Este adevărat, așa se poate comunica, dar nu se poate gîndi. O eroină a lui Bulgakov vorbește doar în exclamații și se înțelege bine ce spune, ea comunică, dar nu gîndește. Noi nu putem gîndi altfel decît prin cuvinte și cultivarea limbii literare este obligatorie dacă dorim să ne dezvoltăm capacitatea de a gîndi. Cît despre cuvintele din argou, ori porecle („nicknames”?), le găsiți pe site-ul (ori „saitul”?) www.123urban.ro care a adunat aproape trei mii de articole. Vă puteți amuza citindu-le, dar nu vă sfătuiesc să le folosiți. Cum ar fi să auziți la ora de literatură că în „Luceafărul” Cătălina este „o gagică mișto”, în timp ce Cătălin este „nașpa”!

tală o reclamă în care citesc: „Îmi doresc cel mai tare birthday party”. De șapte ani apare

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!