Jurnalul unui outsider

Mînia lui Dumnezeu

Ioan Neacșu

„Ne-a pălmuit Dumnezeu pentru păcatele noastre!” spunea, cu obidă, un sinistrat care abia scăpase de furia apelor. Dintre miile de analize și declarații cu care au fost pline emisiunile-maraton ale posturilor de radio și televiziune, poate această declarație a fost cea mai de bun simț. Plătim pentru jefuirea pădurilor, plătim pentru ezitarea, poate chiar complicitatea cu care am ținut și încă mai ținem în fruntea țării tot felul de activiști și securiști fără frică de Dumnezeu, plătim pentru că tolerăm marea corupție, pe marii hoți, la gîndul că poate ne cad și nouă ceva fărîmituri din jaf, plătim pentru lenea și indiferența cu care tratăm totul, de la educația copiilor, la infrastructură sau la aurul din Munții Apuseni.
Chiar și o nenorocire ca potopul care s-a abătut în această vară peste țară nu ne învață minte. Întrebate de reporterul unui post local de televiziune ce cred despre dezastru, trei mahalagioaice oprite pe stradă l-au beștelit pe cît de vulgar au putut pe primarul Bacăului, că nu a luat nici o măsură ca să le scoată apa din beci! În loc să pună mîna pe cîte o căldare și să scoată ele apa, tună și fulgeră împotriva autorităților, aprobate de crainica postului, o domnișoară cu o față inexpresivă care spune ce vede scris pe prompter, că „autoritățile sînt incapabile”. Incapabile de ce? Incapabile să scoată apa din pivnițele celor leneși, sau să le spele pardoseala? În aceste zile teribile am văzut, dimpotrivă, că administrația și armata, de la primul-ministru pînă la ultimul polițist din cea mai izolată comună, au dat dovadă de un adevărat eroism, nu clamat de la tribună, cum face domnul Ion Iliescu, ci efectiv, mergînd în vîltoare și periclitîndu-și viața pentru a salva ce se putea salva. Oameni refugiați în copaci și pe acoperișuri, animale izolate pe insule de pămînt de apa înfuriată, organizarea unor adăposturi temporare în școli sau biserici, astea sînt probleme, nu apa care a inundat pivnița cu murături a nu știu cărei femei certărețe.
Din păcate, activiștii domnului Iliescu politizează pînă și tragedia prin care trece țara. Ei nu spun că au defrișat pădurile, că au distrus sistemul hidrotehnic al țării, atît cel de irigații, cît și cel de regularizări ale cursurilor rîurilor, că tragedia ar fi putut fi mai mică dacă toate acestea ar fi funcționat. Ei doar exploatează situația, coincidența potopului cu nenorocirea legislativă pe care au regizat-o atît de bine, încît au obligat guvernul să demisioneze. Acum spun că guvernul demisionează și lasă țara sub ape. Ei, uite că nu este așa!, guvernul gestionează cît se poate de bine criza prin care trecem, dar să nu uităm că administrația trebuie doar să organizeze salvarea de la înec, să organizeze aprovizionarea și cazarea sinistraților, nu se poate substitui oamenilor, care trebuie ei înșiși să dea dovadă de solidaritate și chiar de eroism, să lupte, nu să se lamenteze. Nu trebuie învățat nici primarul, nici primul-ministru ce trebuie făcut. Dacă este necesar ca primul-ministru să meargă în Europa pentru a aduce ajutoare, atunci el trebuie să facă acest lucru, nu să vină să dea apa afară din pivnița unor leneși cu găleata. Nu poți ca mergînd pe stradă cu sacoșa în mînă să faci politică națională! Este o prostie mai mare decît atitudinea reporterului care crede că asta-i „opinia publică”!
În „Patericul egiptean” există o mică parabolă cu care aș încheia aceste însemnări: „Acest avva Antonie, căutînd la adîncul judecăților lui Dumnezeu, a cerut, zicînd: Doamne, cum unii trăind puțin, mor, iar alții prea îmbătrînesc? Și pentru ce unii sînt săraci, iar alții bogați? Și cum cei nedrepți se îmbogățesc, iar cei drepți sînt săraci? Și a venit lui glas zicînd: Antonie, ia aminte de tine, că acestea sunt judecăți ale lui Dumnezeu și nu-ți este ție de folos a le ști”. Helvetica-R tarea, poate chiar complicitatea cu care am ținut și încă mai ținem în fruntea țării tot felul de activiști ș

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!