Jurnalul unui outsider

Istoria postmodernă

Ioan Neacșu

Colegul meu de pagină din „Ziarul de Bacău”, istoricul Eugen Șendrea, publică a zecea carte a sa – „Istoria pe placul tuturor”, la Editura Vicovia din Bacău. Faptul că articolele publicate în foileton timp de mai mulți ani în ziar au format capitolele unei cărți care nu-i primul volum al autorului scris astfel, demonstrează calitatea paginii de „Opinii” a ziarului. Efortul făcut de tînăra editură băcăuană, al cărei director este domnul Viorel Cucu – care scrie și o scurtă prefață, de a tipări o carte frumoasă și din punct de vedere tipografic, merită toate laudele.
Cît privește cartea semnată de Eugen Șendrea, ea se înscrie în ceea ce am numi „istoria în anecdote”, un gen preferat istoriilor plicticoase cu date, cifre, comentarii, războaie, domnitori, revoluții. Cititorul de azi, ludic așa cum îl știm, preferă informația de tip tabloid, anecdotică, în care senzaționalul se unește cu umorul, informație pe care istoricul „serios” o sare, ori o sintetizează în analize mai mult sau mai puțin „savante”. Autorul creează o lume foarte colorată și vie, după rețeta lui Ion Barbu: „Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate, ce-n zbor invers le pierzi/ Și cîntec istovește: ascuns cum numai marea/ Meduzele cînd plimbă sub clopotele verzi.” Sînt mii de „harfe resfirate” pe care istoria, în zborul său invers spre cunoașterea mersului lumii, le pierde. Cîntecul plin de viață și umor pe care Eugen Șendrea reușește să-l „istovească” nu știu dacă descifrează ceva din veșnic inexplicabila istorie, dar sigur face să retrăiască o lume care încîntă și fascinează, cu domnitori, boieri și călăi, cu bucătari, lăutari și modiste, cu scriitori, ziariști și gură-cască, o lume în care, ca într-un imens caleidoscop, fiecare se recunoaște sau își recunoaște părinții, bunicii, cunoscuții în flash-uri strălucitoare și multicolore, ipostaze fulgurante și amăgitoare ale omului etern, reflectat de valurile rîului veșnic curgător al Istoriei.
Teme diverse, cum ar fi bucătăria, vestimentația, cultura, loisir-ul, relațiile sociale, haiducii, viața cotidiană (fără politică, fără partide, revoluții sau războaie) sînt abordate cu gustul pentru amănunt, de unde și citarea copioasă a ziarelor vremii în reușita încercare de a realiza o remitizare anecdotică a istoriei, dacă pot pune alături aceste cuvinte! De aici și unele inexactități (de exemplu Chirița nu a apărut la 1872, ci cu douăzeci de ani mai devreme!), sau repetarea unor citate. Dorința de a crea „culoare locală” cu orice preț îl face pe autor să-și contamineze propriul text cu limba textelor citate, de unde multe greșeli de ortografie sau punctuație, chiar de acord, greșeli foarte ușor de eliminat la o nouă ediție, deoarece credem că citatele sînt suficiente pentru a ne transpune în epocă. De altfel, poate ar fi necesar și un glosar, deși de multe ori autorul „traduce” în paranteză cuvinte care nu mai circulă și pe care le bănuiește a fi necunoscute cititorului.
Aproape fiecare capitol este foarte bogat în informații, care se adună în jurul unei anecdote sau dezvoltă o temă. Se pleacă de la istoria universală, se ajunge la istoria românilor, mai ales cu informații din București, explicabil în măsura în care cele mai multe ziare au apărut dintotdeauna în Capitală, apoi se ajunge în Bacău, informațiile fiind aduse uneori pînă în prezent. Mai ales cititorii băcăuani pot afla multe lucruri surprinzătoare despre orașul lor, despre strada pe care stau, sau despre o clădire ori un parc pe lîngă care tocmai au trecut, articolele domnului Eugen Șendrea fiind, astfel, nu doar amuzante, ci și educative, deoarece – așa cum spune Ion Neculce, numai „fiarele și dobitoacele cele mute și fără minte” nu știu de unde vin și care le sînt strămoșii lor. Asemenea cărți ca „Istoria pe placul tuturor” de Eugen Șendrea ar trebui să fie generos finanțate de Consiliul Local, ar trebui să pătrundă în școli, să reprezinte suport pentru cît mai multe cursuri opționale, deoarece mai ales tinerii trebuie să știe cum au trăit moșii și strămoșii lor. ul lor, despre strada pe care stau, sau despre o clădire ori un parc pe lîngă care tocmai au trecut, articolele domnului Eugen

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!