Jurnalul unui outsider

Procesul comunismului

Ioan NEACȘU

Comisia înființată de domnul președinte Traian Băsescu pentru analiza dictaturii comuniste în scopul condamnării oficiale a comunismului, comisie condusă de politologul Vladimir Tismăneanu, a anunțat în presă că și-a finalizat raportul. Acesta conține 650 de pagini în care sînt adunate documente și studii de caz cu privire la represiunea comunisă, de la ororile din închisorile Sighet, Aiud, Gherla, Pitești, Canal etc. pînă la condamnări, crime sau recensăminte ale celor care au trecut prin închisorile comuniste. Autorii susțin că raportul lor conține sinteze științifice privind crimele și abuzurile regimului comunist din România, de la înființarea sa pînă în decembrie 1989. Aștept cu mare interes publicarea acestui document, cu atît mai mult cu cît eu mi-am exprimat îndoiala cu privire la necesitatea unui asemenea studiu. O condamnare simbolică, fără consecințe juridice, putea să o facă domnul președinte și fără un asemenea raport; crimele sînt notorii și cunoscute, ba la ele s-ar mai putea adăuga și cele de după 1989! Nu atît o listă a celor închiși, morți sau torturați ar fi necesară, cît o listă a torționarilor. Un studiu al arhivelor ar trebui să ducă la procese penale, să se finalizeze cu despăgubiri și condamnări, nu doar cu o lacrimă a domnului președinte. Pentru crimele din regimul comunist ar trebui să răspundă nu doar securiștii, ci și activiștii de partid, din ordinul cărora au fost executate, și procurorii, și judecătorii, și milițienii, și directorii de instituții sau întreprinderi care au colaborat cu torționarii. Cei oprimați în această jumătate de secol sau rudele celor care nu mai sînt ar trebui consiliați cu privire la felul cum să se adreseze justiției. Dreptatea adevărată ar trebui să conducă la condamnarea celor vinovați, care nu-s patru milioane, cum spunea domnul Ion Iliescu acum cincisprezece ani, sînt cîteva mii, poate chiar cîteva sute. Diversuni cum este „dosariada” nu fac decît să ascundă vinovații, sau să folosească în mod criminal informația din dosarele fostei securități pentru a plăti polițe politice. Orice ar putea să fie aceste condamnări, numai arme politice nu!
Nu am văzut raportul – comisa promite că îl va da publicității în termenul cerut de domnul președinte, adică pînă la 30 decembrie 2006 – dar dacă el conține recomandarea ca istoria crimelor comise de regimul comunist să devină obiect de studiu obligatoriu în școală consider că a meritat munca. Este absolut absurd ca istoria holocaustului să se predea în școala din România, iar istoria Holocaustului roșu, căruia i-au căzut victime bunicii și străbunicii elevilor să se discute clandestin, ba chiar profesorii care vorbesc elevilor despre ororile comunismului să fie apostrofați că „fac politică” în școală! S-au împlinit 11 ani de la trecerea în istorie a unuia dintre cei mai importanți luptători împotriva comunismului: Corneliu Coposu. Cum a fost comemorată această zi în școli? Mîine este 15 noiembrie, zi în care românii își amintesc de marea demonstrație anticomunistă de la Brașov, dar și de marea demonstrație anticomunistă din Bucureștiul postdecembrist, 15 noiembrie 1990, cînd mai mult de o jumătate de milion de oameni a răspuns la chemarea Alianței Civice în efortul disperat de a stopa restaurația criptocomunistă, cum o numea domnul Corneliu Coposu. Această zi în care românii comemorează lupta împotriva comunismului ar trebui să fie prilej de conferințe și simpozioane, de întruniri și demonstrații; românii ar trebui să arate că nu și-au uitat istoria, că încă mai au simțul sublimului, dacă nu chiar al tragicului.
Este banală aserțiunea potrivit căreia cine uită istoria este condamnat să o repete, dar la noi, în aceste zile, dacă privim scena politică, putem constata că este cumplit de adevărată! d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!