Justiția la răscruce

Ștefan RADU

Agitat final de săptămînă! Arestări, eliberări, atacuri politice, secrete deconspirate, un amalgam de senzațional, erori stupide și minciuni oficiale care au făcut deliciul presei și au bulversat unele instituții oficiale. De departe, arestare și – apoi – eliberarea lui Dinu Patriciu – concomitent cu cea a lui Corneliu Iacobov reprezintă capul de afiș al week-end-ului. Dincolo de acțiunea în forță a procurorilor rămîn cîteva mari semne de întrebare. De la început declar că habar nu am ce dovezi există pentru a dovedi vinovăția sau nevinovăția celor doi oameni de afaceri. Problema este anchetarea lor în stare de arest. M-am așteptat, în urmă cu trei luni, cînd Corneliu Iacobov a fost reținut, să fie date publicității o serie de probe irefutabile care să-l incrimineze. Mă gîndeam că Parchetul este mai mult decît o adunătură de amatori care întîi pun cătușe oamenilor și abia apoi strîng date despre aceștia. A urmat o prea lungă bîlbîială: două prelungiri ale mandatului de încarcerare fără ca ancheta să dea semne de progres evident. De aceea nici nu am scris vreun rînd despre acest dosar.

De ce a stat după gratii Corneliu Iacobov? Conform comunicatelor venite dinspre procurori, acesta trebuia să fie oprit să distrugă probe sau să influențeze martori. Oare simpla reținere a unui om precum Iacobov înseamnă și controlul asupra influenței sale? Mă tem că nu. în plus, dacă era ceva de distrus sau de influențat, atunci a avut cîțiva ani răgaz să o facă deoarece Poliția și procurorii spun că ancheta a început încă de pe vremea Guvernului PSD. Aceeași observație poate fi făcută și în cazul lui Dinu Patriciu: chemarea lui la Parchet nu a fost o surpriză. Toată țara știa că există o cercetare cu privire la privatizarea Rompetrol. Atunci la ce bun reținerea acestui om de afaceri?! Ce dovezi mai putea distruge și ce martori putea el influența? Cred – mai degrabă – că în ambele cazuri – și Patriciu, și Iacobov – s-a încercat un scenariu precum arestările în miez de noapte printre țigani efectuate de Ministerul de Interne doar pentru a impresiona publicul. De data asta, șefii procurorilor au vrut să impresioneze noul președinte al României, mizînd pe mai vechile antipatii exprimate de către Traian Băsescu la adresa acestor două personaje importante din mediul economic. Să fiu bine înțeles: nu cred că a existat vreun ordin (sugestie, rugăminte, indicație) din partea președintelui Băsescu pentru ca procurorii să acționeze într-un fel sau altul. Mai degrabă am asistat la exprimarea slugărniciei conducerii unei instituții care se simte cu musca pe căciulă.

Acum, cînd reacția societății civile, a mediului politic și a reprezentanților de seamă din spațiul afacerilor este absolut negativă, primim comunicate isterice care vorbesc despre de imixtiune politică și presiuni imaginare. Situația ar fi comică dacă nu s-ar dovedi periculoasă: un om – oricît de vinovat ar fi el în fața legilor existente – nu poate fi arestat și încarcerat decît dacă reprezintă un pericol social sau dacă există dovezi clare că poate bloca ancheta în desfășurare. Parchetul va trebui să dovedească fără vreun dubiu că Iacobov și Patriciu se încadrau în aceste categorii de infractori. în caz contrar, procurorii trebuie puși sub acuzație pentru abuz. Altfel, oricare alt cetățean se poate trezi băgat după gratii doar pentru că un anchetator incompetent are niște bănuieli și vrea să obțină probe sub presiune. Un sistem în care segmente ale Justiție acționează după asemenea scenarii nu este democratic. în SUA, criminali în serie au scăpat de pedepse doar pentru că probele împotriva lor au fost obținute fără un mandat legal sau pentru că inculpatul nu a beneficiat de toate posibilitățile de apărare. Asta este democrația chiar dacă uneori nu ne place.
Una este ceea ce bănuim și cu totul altceva este aplicarea legilor.
Dacă nu avem detectivi și anchetatori profesioniști, atunci soarta noastră este să fim călcați în picioare de hoți și derbedei. Dar nici chiar și într-o asemenea situație nu trebuie să derapăm către cel mai bolșvic sistem dictatorial unde sub stindardul independenței Justiției oamenii să fie terorizați de incompetenți fanatici. Polițiștii, procurorii, ofițerii de informații trebuie să fie mai deștepți decît „obiectivele” lor. Nu cu bulanul și cu amenințări puerile se luptă împotriva mafiei politico-economice, ci cu neuroni bine antrenați.

Deocamdată, dosarele Iacobov și Patriciu se dovedesc a fi niște imense eșecuri profesionale. Nu de spectacole cu mascați și cătușe avem nevoie, ci de dosare întocmite cu discreție, ca la carte, fără posibilitatea de a fi respinse de judecători. Cînd un om este arestat, el trebuie să mai iasă în libertate abia după executarea condamnării date de judecători printr-o sentință corectă și irevocabilă. Nu vreau să trăiesc într-o țară în care pot fi oricînd băgat la zdup și apoi să se spună că nu se confirmă vinovăția mea, iar cei ce și-au bătut joc de mine să fie liberi și nesancționați. Oricît de ofuscați se arată – prin comunicate – cei de la Parchet, ei ar trebui să vadă că au o imensă problemă de rezolvat în propria lor curte…eținere a unui om precum Iacobov înseamnă și controlul asupra influenței

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!