Lecția de limba română

„Istoria” se repetă…

• Despre stilul funcțional oficial / administrativ și „Telegramele” lui nenea Iancu

Să abordăm acum și alte probleme de limbă și comunicare, pornind de la ceea ce numește stilistica „stiluri funcționale”. în ultimii ani, la examenele de capacitate și bacalaureat „se poartă” frecvent aceste probe zise „competență de comunicare”: cerere către o instituție publică pentru obținerea unei adeverințe / certificat, un reportaj despre o excursie turistică, comentariul unui text științific, ori o scrisoare de felicitare adresată mamei etc.
Teoretic, s-au stabilit vreo cinci feluri de stiluri funcționale: administrativ / oficial, publicistic, tehnic-științific, colocvial (conversații uzuale) și artistic; despre acestea se spune că niciunul nu se află în stare „pură” și că se influențează reciproc, fiecare dintre ele fiind permisibil tuturor mijloacelor de expresie, indiferent cărui stil funcțional aparține.
De fapt, realitatea vieții sociale ne-a demonstrat că sînt mai multe stiluri, mai multe variante ale limbii cu funcția de comunicare. Ca și în celelalte manifestări umane: comportament, îmbrăcăminte, tunsoare, înfățișare sau „look”, cum spune englezul. Așa că, vorba lui Buffon: „Le styl c’est l’homme (meme)”. Adică, stilul e omul însuși, după care poate fi recunoscut, îndrăgit sau urît, simpatic ori antipatic: „Vă place, ori nu vă place?… Ăsta sînt eu!”, pare să spună orice membru al unei familii, sau al unei colectivități în care trăiește.
Dar cînd este vorba de un șef din administrație, atunci dialogul (scris sau oral) ori monologul (scris) se schimbă: trebuie să ai în vedere anumite reguli privind documentele oficiale, terminologia specifică (adeverință, certificat, comisie, lege, proces-verbal, telegramă etc); și anumite formule introductive (Subsemnatul… vă rog să-mi aprobați…) și de încheiere (Vă mulțumesc pentru aprobare… Cu stimă…). Firește, au dispărut formulele întîlnite pe cererile de altădată: „Mult stimate tovarășe…”, de adresare; și de încheiere: „Să trăiți, tovarășe..”, ori „Trăiască lupta pentru pace!”
Desigur, stilul oficial / administrativ se conturează și se modelează în acte concrete de comunicare, pătrunzînd adesea în celelalte stiluri, cu deosebire în cel artistic, pentru a schița acele acte concrete de comunicare specifice unor situații și tipuri sociale din anumite epoci. Să luăm, de pildă, schița sau momentul „Telegrame” de I.L. Caragiale: „Onor. Prim-Ministru, București. Directorul prefecturi locale Raul Grigorescu insultat grav de dumnezeu mami și palme cafine central. Amenințat moarte. Viața onorul nesigure. Rugăm anchetați urgent faptu. Costăchel Gudurău, Avocat, aleg.coleg. I, fost deputat”.
Dincolo de prescurtările specifice telegramei, dar și de greșelile de gramatică și ortografie (specifice pentru vremea aceea, chiar și-n exprimarea unui avocat fost deputat!), și avînd în vedere nota de subsol a autorului: „Lucrul se petrece, după toate probabilitățile, într-un oraș moldovenesc”, ne putem imagina că „lucrul”, adică „situația” politică-socială s-ar petrece și-n zilele noastre, cunoscute fiind fricțiunile dintre „aleșii” noștri din consiliile locale. De unde se poate vedea că… istoria se repetă, chiar și după un secol. Iar cu „Nenea Iancu” ne vom întîlni și cu prilejul celorlalte stiluri funcționale. (Prof. Marin COSMESCU), atunci dialogul (scris sau oral) ori monologul (scris) se s

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!