Lecția de limba română

Modă sau norme?…

* necesitatea unui îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație la îndemâna tuturor

Se consumă multă cerneală și multe pixuri cu problemele provocate de noul DOOM apărut recent. Și unele ziare continuă să scrie cu î din i, sau nici un – nici o, în orice situație lexical-gramaticală, sfidînd, parcă, explicațiile date de noua Gramatică a Limbii Române editată de Academia română. Se continuă, adică, să se scrie cu î din i nu numai la începutul cuvântului, ci și în interiorul lui, afară de cuvântul „România” și derivatele lui, ca pe vremea osanalelor cântate de Adrian Păunescu „patriei socialiste”; iar în legătură cu „nici un” și „nici o ” se ignoră funcțiile morfologice și sintactice pe care le au aceste cuvinte în propoziție.
Gramatica Academiei stabilește clar categoria morfologică de „pronume negativ” a lui „niciun”, alături de „nimeni” și „nimic”; pronume care devine și declinabil (niciunui, niciuneia), și adjectiv pronominal (niciun, nicio); iar ca determinant al unui nume la singular, cu care se acordă în gen, număr și caz, adjectivul pronominal negativ are, spre deosebire de pronume, o formă parțial modificată (nici un om nu a venit, nici o fată nu a răspuns; niciunui om nu i-a plăcut, niciunei fete nu i-a spus), adj. pron. negativ stând totdeauna înaintea substantivului determinat. âmpreună cu o prepoziție, devine o locuțiune adjectivală cu funcție sintactică de atribut adjectival („o bibliotecă fără nicio carte de valoare”). Iar în limba vorbită actuală, elementul component „nici” din adjectiv sau pronume negativ, ca locuțiune adverbială (în niciun caz, în niciun chip, în niciun fel) este criticată de specialiști, dar se extinde chiar și în exprimarea scrisă. Uzanță întărită și de o regulă ortoepică (de despărțire în silabe): pronunțăm: ni-ciun sau nici-un; nici-o, sau ni-cio.
Cât despre scrierea cu î din i, sau â din a, îndreptarul trebuie să prevadă clar că e necesar să se revină la regulile ortografice de dinainte de „reforma” din 1953, bazată pe principiul (neștiințific) al „simplificării” grafiei pentru școlari, în pofida regulilor științifice stabilite de specialiști și ținând seama de evoluția firească a limbii române. Să ne închipuim ce ar însemna acest principiu al „simplificării” grafice dacă s-ar aplica de către lingviștii francezi – ca să-i „ajute” pe elevi – renunțând la accentele specifice limbii franceze: (ai gu, grave, circonflex); sau regulile specifice limbii engleze privind pronunțarea vocalelor, diftongilor sau a unor consoane. S-ar ajunge la aceeași situație determinată de „reforma ortografică” de acum 15 ani, „prost gândită” și în contradicție cu mersul/ evoluția firească a limbii române.
Noul „îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație”, într-o ediție prescurtată a DOOM-ului, ar putea fi la îndemâna școlarilor, dar și a celor implicați în profesiunile comunicării: cadre didactice, gazetari, scriitori etc pentru care DOOM-ul și chiar cele două volume de „Gramatica Limbii Române” sunt inaccesibile, atât ca preț, cât și ca… greutate. Și dacă o parte dintre poeții noștri vor continua să scrie cu literă mică substantivele proprii, sau la începutul frazelor poetice, și fără respectarea regulilor de punctuație, este treaba (moda) lor, câtă vreme „creațiile” lor vor rămâne neînțelese (nereceptate) de către cititori. (Prof. Marin COSMESCU) cele două volume de „Gramatica Limbii Române” sunt in

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!