Lecția de limba română

Scriere și rostire

• „Nici o țâră… nici un pic!” – valorile morfo-sintactice ale lui NICI

Gramatica Academiei stabilește valoarea de conjuncție a lui „nici” (echivalentul lui „și”) pentru coordonarea copulativă a unor propoziții sau constituienți negativi coordonați, puși pe același plan (Ion nu bea bere, nici vin; El nu știe să scrie, nici să citească). Nici are valoare conjuncțională numai în situația în care însoțește ambii termeni ai coordonării (nici tu, nici eu nu cunoaștem adevărul), formînd o pereche copulativă.
Dar povestea lui nici e mult mai complicată decît ne-o prezintă Gramatica Academiei, sau noul DOOM. Căci, pe lîngă faptul că se scrie/rostește: ni-ciun/nici-o, dar și: nici-un/ni-cio, după cum funcția gramaticală este de adjectiv pronominal negativ, sau adverb (locuțiune adverbială). Și chiar cînd este o simplă conjuncție coordonatoare copulativă, între două propoziții de același fel (nici nu pleacă, nici nu ascultă); sau două părți de propoziție cu aceeași valoare sintactică (nici în căruiță, nici în teleguță).
Valoarea de conjuncție copulativă este, adeseori, dublată de valoarea expresivă (semantică), în cazul zicalelor. De pildă, zicala populară, întîlnită în mai toate limbile romanice – „nici carne, nici pește” (fr. Ni chair, ni poisson), care se referă la ceva nedefinit, sau la cineva nehotărît; pe lîngă sensul ei inițial, de preparat culinar de pe vremea Caterinei de Medici, ca un amestec de tot felul de bucate. Atît în vorbirea noastră, cît și în cea a poporului francez (sau englez), sînt des întîlnite asemenea zicale: „Nici capul nu mă doare” (C’est le cadet des mes soucis), pe care îl rostim cu gîndul; că „nu ne sinchisim de nimic” cînd vrem să ne arătăm curajul. Sau „nici cu gândul n-am gândit” (je n’en ai jamais eu l’entention l’idee”), cînd ne exprimăm surpriza în fața unei situații neprevăzute.
Ceea ce se poate spune și prin altă zicală: „nici prin gând nu mi-a trecut”.
în limba vorbită se întîlnește și peiorativul „Nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase”, care se folosește cînd cineva vrea să ascundă o faptă reprobabilă. Avem, de asemenea, multe expresii uzuale (locuțiuni), în care negația „nici” este însoțită de un substantiv articulat proclitic (nici o/ nici un): „nici o lescae” (fr. pas un son), „nici o nădejde” (pas de chance), „nici un cap de ață” (pas un fetu) sau „nici un pic” (pas meme ca). Ca și prin expresii ca: „nici pomeneală” (engl. nothing of the kind), „nici vorbă” (by no means), „nici de frică” (not for the world), „nici dracul (deuce a man) etc.
Gramatica Academiei ne oferă și exemple de formule speciale, cu funcții de tipul circumstanțialelor de mod: „în nici un caz”, „cu nici un chip”, „cu nici un preț”, drept răspuns la o întrebare/poruncă (dă-mi cheia, de pildă). în aceeași categorie intră și exemplele date în DOOM – cu „nici un” (conjuncție-numeral): „n-am nici un frate, nici mai mulți”. Ca și în cazul cînd „nici o” (adverb-articol): „nu e proastă și nu e nici o femeie incultă”. Iar pentru respingerea unei afirmații precedente se folosesc, în genere, mijloace comune (neutre), echivalente răspunsului negativ: nicidecum” (not at all), „nici vorbă” (pas chestion), „nu tocmai”. După cum refuzul la o cerere poate fi dat prin expresii ca: „în nici un caz” (aucun cas), „în nici un chip” (d’aucune maniere), „sub nici o formă”.
Să mai amintim și funcția de pronume negativ (niciunul/niciuna), care se declină, ca și pronumele personal (niciunuia/niciuneia), care se compune din negația nici și pronumele nehotărît unul/una, derivat din articolul nehotărît/proclitic: unul-una (numeral substantivizat). (M. Cosmescu-DELASABAR)ns

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!