Legea talionului

Al dicțațur – victimă sau erou național?

* Spînzurarea lui Saddam Husein nu contravine Coranului

Doru CIUCESCU

Doi dintre cei mai infatuați dictatori ai sfîrșitului de mileniu trecut au fost executați în zilele unor sărbători religioase. „Geniul din Carpați”, „marele om de stat”, „Ceaușescu – libertate”, cum îl desemna și încă îl mai desemnează elita culturală „de cur(te)” a cabinetelor 1 și 2, sau „Ceașcă”, „Odiosul”, „âmpușcatul”, cum este amintit Nicolae Ceaușescu în vorbirea curentă a românilor, a fost împușcat în sfînta zi a Crăciunului ’89. Prietenul său, „al dicțațur” (dictatorul) Saddam Hussein a fost spînzurat recent, chiar înainte de zorii zilei de 30 decembrie 2006, cînd muezinii chemau musulmanii la prima rugăciune cotidiană; cîteva minute mai tîrziu s-ar fi intrat în „Aid al Adha” (Sărbătoarea Sacrificiului), în care sînt interzise execuțiile.
Cine nu cunoaște ferocitatea dictaturii lui Saddam Husein poate fi cuprins de compătimire la vederea succesiunii de imagini transmise „mubașir” (în direct) la executarea lui „al musțabid iirakii” (tiranul irakian). Ca european și creștin, îmi este greu să admit această spînzurare, dar, cunoscînd destul de bine mentalitatea arabilor după ce am acordat opt ani asistență didactică în Algeria și Maroc, pot afirma că musulmanii au o altă viziune asupra morții; ei o acceptă în multe situații, una dintre ele fiind dacă ea survine ca urmare a aplicării legii talionului. Astfel, în surata „Baqara” (Vaca) versetul 183 din „Quran” (Coran) se propovăduiește: „Ia, ia, adzin amanua, kuțiba aal kum al qasas” (Hei, hei, credincioșilor, vă este scris talionul).
în această privință este necesar, consider, să adaug faptul că și Vechiul Testament are referiri la legea talionului. Astfel, în Exod, capitolul 21, aliniatele 23-25 este scris: „Dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vînătaie pentru vînătaie”. Dar, spre deosebire de cele două cărți sfinte, Noul Testament – textul de căpătîi al creștinilor – nu acceptă legea talionului. De exemplu, în Evanghelia lui Matei, capitolul 5, aliniatele 38-39, se precizează: „Ați auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Eu vă spun: „Să nu vă împotriviți celui care vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și celălalt”.
însă: de ce a fost executat Saddam Husein chiar în „Aid al Adha”? Nu întîmplător. Dictatorul irakian avea plăcerea ca trădătorii din războiul cu Iranul (început la 22 septembrie 1980 și terminat la 18 iulie 1988) să fie împușcați chiar în zorii Sărbătorii Sacrificiului; apoi, cadavrele acestora erau aruncate în fața locuințelor lor și – culmea macabrului – se cerea familiilor îndoliate contravaloarea gloanțelor din corpul victimelor. Astfel, conform Coranului, ceea ce a făcut el altora i s-a făcut și lui. Ca o paranteză: religia musulmană are două sărbători principale: 1.- Sărbătoarea Sacrificiului (Aid al Adha), denumită și Sărbătoarea cea Mare (Aid al Kebir); 2.- Sărbătoarea întreruperii (Aid al Fitr), denumită și Sărbătoarea cea Mică (Aid as-Sagher). în „Aid al Adha” orice bun musulman, că se află acasă sau la Mecca, sacrifică un berbec de cel puțin un an, sănătos și bine hrănit. Sărbătoarea începe în a zecea zi a lunii „dzu al hijja” (a pelerinajului) și ține două sau trei zile. în acest fel se comemorează gestul de credință în Allah (Dumnezeu) a lui Ibrahim (Avram), care a fost gata să-l sacrifice pe Ishac (Isaac), fiul său, cînd Cel de Sus i-a cerut această jertfă, cu scopul de a vedea cît âi este de supus. Apoi, Allah, văzînd că Ibrahim este credincios, i-a poruncit să sacrifice un berbec. Această sărbătoare musulmană este preluată din Vechiul Testament, de exemplu, din Geneza, capitolul 22.
Oficial, în ziua de 5 noiembrie 2006 Saddam Husein a fost condamnat la moarte datorită ordinului de a ucide 148 de șiiți din Dujail (10.000 de locuitori), ca urmare a atentatului împotriva convoiului prezidențial petrecut la 8 iulie 1982 în localitatea respectivă. Celelalte procese intentate dictatorului pentru crime împotriva umanității au rămas pe rol. Ca o altă paranteză, mai precizez unele date referitoare la șiiți: în anul 657 trupele lui Muauia (guvernatorul Siriei) le-au înfrînt în bătălia de la Șiffin pe cele ale lui Ali (al patrulea calif și ginerele Profetului Muhammad). Muauia a devenit al cincilea calif, instaurînd dinastia omeiazilor. Adepții lui Ali nu au acceptat înfrîngerea, considerînd că Ali este singurul deținător al secretelor primite de la Profetul Muhammad. Ulterior, în anul 661, Ali a fost ucis de oamenii noului calif. Din anul 657 adepții lui Muauia îi consideră pe cei ai lui Ali drept „șiia” (sectanți). Suniții se autointitulează așa deoarece ei respectă așa-numita „sunna” (carte cu reguli de comportament). Șiiții sînt majoritari numai în Iran (peste 90 de procente), în Irak ei reprezentînd numau 40 de procente, iar în alte țări mult mai puțin.
Spînzurarea lui Saddam Husein va opri războiul civil din Irak, de fapt – dintre suniți și șiiți? La nici o oră după anunțarea lichidării fizice a dictatorului, și unii și alții și-au trimis mașini-capcană la Kufa, respectiv la Bagdad. Pe plan extern, șiiții iranieni au exultat („s-a făcut dreptate”), iar la suniții libieni supărarea este extrem de mare („trei zile de doliu național pentru executarea prizonierului de război”). Cert este că un lider sunit a fost condamnat la moarte prin spînzurare datorită ordinului de a ucide numeroși conaționali șiiți; altfel spus, conflictul inter-musulman a fost dovedit cu probe la tribunal. Ca urmare, există o mare probabilitate ca schisma religiei islamice să se adîncească, să se adauge noi manifestări belicoase la lungul șir început în 657, la numai 25 de ani de la moartea Profetului. ebire de cele două cărți sfinte, Noul Testament – textul de căpătîi al creștinilor – nu acceptă legea talionului. De e

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!