Liceul pentru noi

(opinii anonime ale absolvenților claselor a XII-a)

„o perioadă marcantă din viața mea, cu multe suișuri și coborîșuri, dar care m-a învățat lucruri prețioase despre ambiție, competiție, relații, prieteni”;
„a fost o perioadă confuză, cel puțin în primii doi ani, după aceea am înțeles cam după ce principii funcționează”;
„mi s-a părut că nu a indus destulă motivație pentru „școala propriu-zisă”, dar măcar proiectele pe care le-am făcut au fost ceva deosebit”;
„nu-mi dau seama ce-a mai fost”;
„a fost perioada în care am învățat că trebuie să ies din copilărie…liceul e un loc în care fiecare se ragăsește în mod unic, specific”;
„e un loc la care te gîndești întotdeauna cu plăcere indiferent de profii nasoli pe care i-ai avut…indiferent de cîte puncte scăzute la purtare ai avut…și indiferent de cîte certuri cu părinții ai avut din cauza absențelor”;
„este…o perioadă trecătoare a vieții la fel ca toate celelalte; și nostalgia va fi enormă peste cîțiva ani”;
„ne-a arătat tuturor că ar trebui să fim uniți cu toții și păcat că nu am fost de la început, pentru că o echipă poate face mai mult dacît patru bisericuțe și nu ar trebui să ne privim doar defectele și să ne vorbim pe la spate și mai ales a fost încă o dovadă că învățatul nu trebuie luat ca un concurs în care sunt implicați și colegii tăi, pentru că nu e corect niciodată și trebuie să înveți pentru tine și pentru cunoștiințele tale”;
„liceul mi s-a părut o glumă proastă în care am fost bombardat cu un amalgam de informații cu care nu mă voi mai întîlni niciodată în viața mea ( slavă Domnului! ); participam la ore cu un gust amar în gură și cu un nod în stomac tot repetîndu-mi: „abia aștept să scap ! abia aștept să se termine!” și am în continuare senzația că, pur și simplu, îmi pierd timpul”;
„liceul e considerat de multi perioada roz a vieții, dar mulți realizează că nu e așa și că, mai mult decît atît, reprezintă una de coșmar; pentru mine, înainte era ceva interesant, dar acum cred că nu mai e așa și abia aștept să se termine”;
„mi-am asumat o libertate pe care mi-am păstrat-o, n-au existat constrîngeri din partea profilor, am făcut ce-am vrut”;
„gust amar; nici un ajutor; nici eu nu i-am ajutat să mă ajute; liceul m-a ținut înapoi; energie risipită; ce-am făcut, am făcut singură; colegi proști, profesori buni, totul o mare porcărie”. (Au consemnat Mara IONESCU-AMBROSIE și Oana-Maria NIȚĂ)implu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!