Lumea românească

Experimentul… Philadelphia

Dan PERȘA

Experimentul realizat de Ioan T. Morar, Cristian Teodorescu și Costi Rogozan (așa știu, așa spun), al mutării cărții din librărie la chioșcul de ziare prin realizarea Colecției Cotidianul, duce la cîteva concluzii. Pentru a ajunge la ele, sînt necesare cîteva precizări. într-un an, s-au vndut circa 2 milioane de volume, ceea ce înseamnă un succes exemplar, chiar față de cifrele de afaceri ale unei edituri importante. Cartea, cu tot cu ziar, costa cam 6 lei, față de 25-30 lei cît ar costa aceeași carte în librărie. E o colecție de romane, majoritatea traduceri din scriitori vii, cu destul de puțini „clasici”, care însă nu lipsesc nici ei. Numărul de cărți vîndute arată că nu au dispărut cititorii, iar dacă nu cititorii, măcar oamenii pasionați de carte. Faptul că aceste volume aflate la preț mic se vînd bine, arată că potențialii cumpărători sînt îndepărtați din librării de costurile prea mari impuse de edituri. Dacă e să socotim, prețul de tipografie al unei cărți e mic. Dar crește enorm din pricina cheltuielilor adiacente, mai ales datorită costurilor difuzării. Editorii intră într-un cerc vicios, pentru că nu vînd bine cartea datorită prețurilor mari, deci sînt obligați la tiraje mici. însă puțin le pasă că în loc să cîștige din cantități mari vîndute la preț mic, cîștigă din mici cantități vîndute la preț mare, iar asta din cauză că autori de publicat sînt destui. în loc să vîndă un autor în 10.000 de exemplare, vînd 10 autori într-o mie de exemplare și ajung tot la 10.000, iar costul în plus e doar cel a tehnoredactării cărții – un preț minor. Politica aceasta e foarte avantajoasă împotriva riscurilor pe o piață saturată de carte, dar ia aspectul unei specule de piață. Pentru că, altfel, să vîndă 10 autori cu cîte 10.000 de exemplare le-ar aduce cîștiguri mult mai mari… Ce ar fi de făcut, domnilor editori?… Pe de altă parte, discutînd cu cineva, îmi spunea că de chioșcurile de ziare te lovești la tot pasul și e mult mai ușor să cumperi de la chioșc decît să mergi la librărie. Eu mai sînt, încă, măcar teoretic, adeptul librăriilor. Unde, e drept, trebuie să intri cu cravată, dar poți pipăi sute de cărți, le poți mirosi, le răsfoiești, iei un pic din duhul lor cu tine, chiar și din acelora pe care nu le cumperi. însă, în ziua de azi oamenii nu mai au timp de așa ceva. Viața de zi cu zi se petrece în mare viteză, fără răgaz pentru măruntele plăceri inutile (deși, să nu uităm de Shakespeare: „dă-i omului doar ce-i de trebuință și viața lui va semăna cu-a dobitoacelor”). în plus, în librărie poți alege. La chioșc, iei cărți impuse. Nu-i o pricină însă, dacă sînt bine alese. Și, de obicei, sînt. Dar librăriile vor pierde tot mai mult teren nu din pricina asta, ci a faptului că nu caută să devină, cu puține excepții, niște spații culturale publice. Ele sînt, de cele mai multe ori, inerte ca niște anticariate. N-o să vezi, cel puțin în librăriile din Bacău, mese și scaune în librărie, un bar, să te poți așeza, să răsfoiești cărți și reviste în timp ce bei un Santal, să asiști, intrînd întîmplător, la o lansare de carte ori la o conferință, să stai să încerci pe îndelete cîteva DVD-uri, la căști, cu muzică clasică sau jazz. Și dacă nu e așa, librăriile sînt doar niște chioșcuri ceva mai fastuoase. >Ŕ˘nfâ/ 8î ’kškžk–k/ Iîŕ Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!