Lumea românească

Hărățeală cîinească și virtuți de mahala

Vasile PRUTEANU

Zicea nenea Iancu Caragiale că nici o nație europeană nu pierde atîta vreme cu politica precum românii. Dacă ne uităm la aleșii noștri (de la președinte, prim-ministru, lider de partid și pînă la ultimul parlamentar), ne dumirim de ce stau așa lucrurile. Pentru că nu-i zi lăsată de la Dumnezeu să nu avem parte de scandaluri, contestări, declarații vitriolante, înghionteli și machiaverlîcuri sfîrșite, de obicei, cu un prelungit fîîîs. După care urmează alte harțaguri și răfuieli. Se trece cu ușurință descumpănitoare de la „Căline, ai uitat ce-am stabilit” sau „Mafia e la masa guvernului” la întrebarea dacă Traian Băsescu a fost colaborator al Securității. Gîlceava asta seamănă cu bancul dacă mireasa a fost fată mare în noaptea nunții; unii zic că da, alții că nu, iar mirele zice că era exagerat de mare. De fapt, în spatele fiecărui atac stau interese obscure, stau ambiții prost plasate. De exemplu, mai bine de un an s-a dus o luptă crîncenă pentru detronarea lui Adrian Năstase din fruntea Camerei Deputaților. După ce a fost lucrat chiar din interiorul partidului pe care-l conducea și detronat cu zurgălăi și tălăngi, nu s-a mai auzit o vorbuliță despre casele, mătușile și averile lui din Zambaccian sau Cornu. Pînă mai ieri, Alianța D.A. se afla pe patul de moarte, cu lumînarea la cap, presupunîndu-se că agonia îi va fi prelungită doar pînă la Raportul din primăvară al UE. Mai alaltăseară, „pupat toți piața idependenței”. Apoi să nu dai dreptate lui jupîn Dumitrache Titircă inimă rea că „așa cum le zici matale bibicule, mai rar”!? în zadar ne mai plîngem că politicienii din fruntea statului nu ne reprezintă. Păi, nu noi i-am ales? Ba ne reprezintă al dracului de bine! De pildă, Ludovic Orban, mare viceprimar liberal, insultă femeile, colege de partid și de Alianță, dar nu scoate o vorbă despre Rodica Stănoiu, Daniela Buruiană, Irina Loghin sau Lavinia Șandru, trimisă de președinte (hă, hă, hă,) la produs pe centură. Toți bărbații din Parlament tac, că doar și ei le insultă pe ale lor, uneori le pocnesc peste bot sau le părăsesc pentru amante mai nurlii și mai avide de protipendadă. Vreo două-trei feministe s-au găsit să protesteze împotriva mîrlăniei, dar cine să le ia în seamă? Ce, nu știm noi că femeilor li se poate aplica vorba lui Nietzsche că „la aceste menade wagneriene ceva nu este în regulă: fie duc lipsă de copii, fie de bărbați”? Și-apoi, cînd e vorba de grobieni și troglodiți nu ne supărăm prea tare, cum nu ne-am supărat nici pe d-l Iorgovan, care găsea masoni și homosexuali prin propriul grup parlamentar, ca și prin cel advers. O insultă-două, o bîrfă colorat agrementată nu strică și nu deranjează pe nimeni. Oare nu facem și noi așa pe la colțul blocului, la crîșmă sau la cumetrii? Ba chiar ne hlizim cu satisfacție cînd apar, aproape zilnic, la televiziuni Gigi Becali sau Vadim Tudor, împroșcînd cu dejecții pe oricine nu le convine lor. Acești inși confiscă modelul de comportament al unui îngrijorător număr de oameni. Foarte puține voci am auzit să-l admonesteze pe Vadim cînd a împroșcat-o cu un munte de insulte și ocări pe distinsa și sensibila poetă Leonida Lari. Mitocănia Tribunului pare a nu mai deranja pe nimeni. Așa că aleșii noștri ne reprezintă cu vîrf și îndesat. Cum sîntem noi, așa-s și ei.
Să nu mi se spună că sfădeala CNSAS cu aplicarea principiului „una vorbim și alta ne-nțelegem”, că eterna hărățeală cîinească dintre componenții Alianței D.A. nu sînt reprezentative pentru „sentimentul românesc al ființei”! Că sînt. Să nu mai zică nimeni că insultele, înjurăturile, mahalagismele, vorbirea dezarticulată și presărată cu agramatisme nu sînt reprezentative. Că sînt! Ia să ne mai lase în pace domnul Noica cu „sentimentul românesc al ființei”; noi vrem gipane, termopane, acordeoane, manele, gagici, bătăi la meciuri, bere cît încape și – dacă se poate – chiar niște viloaie, ghiuluri pe degete, lanțuri groase de aur la gît și distracție nene, distracție! Ca la televizor. Ca domnul Băsescu la Golden Blitz cu Gigi Becali de gît. Puțin ne pasă dacă președintele manifestă agresiune fățișă față de premier, care, la urma-urmelor, nu prea înțelegem cu ce i-a greșit. Pînă și scepticul domn Olli Rehn se declară încîntat de progresele actualului guvern, manifestînd o încredere radical diferită de cea a președintelui. Bine că a bătut Steaua, dar era bine și dacă bătea Rapid, că tot de-ai noștri sînt. Oricum, eroii rămîn Gigi Becali și George Copos cu milioanele lor de euro și cu domnul președinte alături, că altfel n-ajungeam noi în vîrful Europei. Dacă la auzul numelor lor ți se aprinde în ochi un luciu amoros ești mîntuit, dacă nu – ești agentul securității. Scandalurile, scamatoriile politice care ne dezgustă, violența și incultura sînt „virtuțile” dominante în „țara noastră de dor și jale”. Politicienii ăștia ne fac să nu mai știm dacă e bine să fii deștept, române, sau prost de-a binelea. Că deștepții au numai îndoieli, iar proștii numai certitudini. Dacă ținem cu dreapta politică riscăm să ne ciocnim cu noi înșine dinspre stînga. Și viceversa. De parcă am trăi pe lumea asta un vis în infern. afla pe patul de moarte, cu lumînarea la c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!