Lumea românească

Maimuțe hoațe și mincinoase

Vasile PRUTEANU

Printre reportajele și comentariile despre campionatul mondial de fotbal, care domină presa germană, ziarul „Die Welt” publică într-un colț de pagină o știre mai importantă decît orice meci, fie el cît de spectaculos. Adică, o maimuță din Benares (India) s-a furișat pe fereastra unui hotel și i-a șutit unei americance poșeta cu cîteva mii de dolari, dispărînd apoi în ceață. Este acest fapt o confirmare a teoriei darwiniste că omul se trage din maimuță și moștenește niște apucături de te doare capul? N-am fost niciodată adeptul teoriei evoluționiste a lui Darwin, deși unor oameni le lipsește numai coada ca s-o confirme. Am început să am îndoieli și să-i dau dreptate lui Darwin văzînd că oamenii nu fac decît ceea ce a practicat maimuța ca strămoș tardiv: fură și dispar în ceață. Oare de-acolo, de la origine, din maimuță, ne vin furtul și hoția de azi? în fiecare hoț umblă „strigoii” lui Ibsen, perversitatea maimuței ancestrale, de la care ni se trage pasiunea de a fura? Atîta amar de vreme nu s-a găsit, încă, o explicație ereditară furtului generalizat care domnește în țara noastră și care se manifestă în diferite variațiuni: între șterpelire pur și simplu, șperț (denumit comision), escrocherie și malversațiune financiară. De la măruntul hoț de buzunare și pînă la ministru, toți care fură – într-un fel sau altul – dispar în ceață. Maimuța din Benares a fost prinsă, dar asupra ei nu s-au mai găsit banii și poșeta. Probabil le pierduse la cărți, ruletă sau barbut, precum „omul – stadion” din Bacău. Nici pînă astăzi nu s-a aflat cine a încasat șperțul pentru cele două fregate expirate, achiziționate de guvernul Năstase, sau pentru airbusurile rablagite cumpărate de guvernul Roman. Nu se mai găsesc explicații nici pentru averile fabuloase ale lui Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, George Copos, Ovidiu Tender și ale altor baroni peste dosarele cărora s-a lăsat ceața. Nu ne rămîne decît să sperăm că și aceștia vor fi prinși și băgați între gratii, cum a pățit și maimuța din Benares. Pentru că ereditatea nu mai poate fi un alibi universal pentru orice ticăloșie.
La noi, hoția nu mai este o excepție, o deviație de comportament, o apucătură sporadică, ci un fenomen de masă, cu specializări și distribuții de roluri pe domenii de acțiune. Consider că hoția la români nu se poate explica prin înclinații ereditare, deoarece sistemul genetic este prin sine unul personal. Ori, hoția a devenit de-acum ceva general, ca o epidemie, ca un sens al vieții. Foarte rar vei vedea o vilă somptuoasă sau un Maybach care să nu aibă în spate o hoție, o escrocherie sau o șarlatanie cu ochi și cu sprîncene, văzute de toți muritorii, numai de justiția oarbă – nu. Avînd în vedere spiritul de imitație al maimuțelor, mai că-mi vine a crede că acestea au învățat de la om tehnica șterpelitului și actoria de a o face pe naivele, pe nevinovatele, provocînd o gălăgie mai abrașă decît a lui Becali sau Dragomir. Țipă în gura mare și arată cu degetul spre alți semeni, tot atît de breji ca și ei. Știu, însă, că apucăturile omenești nu se prind la animale. Au animalele niște preferințe de la care nu se abat niciodată. Așa, de pildă, o maimuță n-are să sufere niciodată de viciul beției, al îmbogățirii peste noapte, al trufiei și lăudăroșeniei. Oricît ar fi de hoațe, maimuțele nu vor putea ascunde niciodată șase milioane de lire sterline, cum se zice că ar fi făcut guvernul Năstase, trombonindu-ne cu cele două fregate militare cumpărate din Anglia. Pentru o asemenea figură este nevoie de un întreg sistem de instituții, capabile să dosească mormanul de bănet, să-l redistribuie prin bănci, să-l aducă în conturi personale, de unde să explodeze în averi considerabile, justificate apoi prin mătuși putred de bogate și putred de bătrîne sau prin neveste plătite cu sume uriașe, la care n-ar putea visa decît Bill Gates.
Se pare că maimuțele au învățat de la om numai să fure, nicidecum să și mintă cu nerușinare. Fostul șef al statului – ăla sărac și cinstit – nu poate fi străin de o escrocherie de asemenea dimensiuni, precum nici generalul Ilina (fost șef al Marelui Stat Major al Armatei). Sînt oamenii care au ieșit pe un post de televiziune și – cu o naivitate de maimuță – au susținut că asemenea comisioane (șperțuri) sînt legale. O astfel de minciună îndrăzneață presupune numeroase mijloace de a înșela lumea, creînd aparențe complicate și favorabile, la care miniștrii români ai cabinetului Năstase s-au priceput foarte bine. Ei au avut – ca nimeni alții – simțul psihologiei individuale și colective, pe care era absolut necesar să le speculeze. A înșela un popor întreg înseamnă că îl consideri credul și naiv, îi atingi amorul propriu, iar el nu te uită. Pînă la alegeri, cînd ne vom lăsa seduși de mahalagismele „cinstite” ale lui Vadim Tudor sau Gigi Becali, ori de maimuțărelile unor inși puși pe furat ca în junglă.găsit, încă, o explicație ereditară furtului generalizat care domnește î

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!