Lumea românească

Scandaluri picante…

Vasile PRUTEANU

Activitatea neobosită a „răului radical din om”, despre care vorbea Immanuel Kant, talentul conducătorilor României de a-și face cu mîna proprie ceea ce nu izbutește nici cel mai înverșunat inamic, provoacă asemenea ravagii în mintea „supușilor” (adică a cetățenilor votanți), încît le încîlcește mințile în așa hal că aceștia ridică la rang de persoane providențiale niște proști notorii sau niște nebuni periculoși. La asemenea concluzii duce recentul sondaj CURS, care-i situează pe Gigi Becali și Vadim Tudor pe locurile doi și trei în simpatia românilor, după Traian Băsescu, și pe Mircea Geoană în imediata lor apropiere. Cum prostia omenească este mereu imprevizibilă, ne putem trezi cu o inversare dramatică a raporturilor de accepțiune și astfel să aducem în fruntea țării nu oameni de stat, ci scandalagiii periferiilor urbane. Aceștia sînt singurii în stare să ungă la lingurică o mulțime gregară, bucuroasă cînd regăsește – în plan social superior – înjurăturile și mascarada cu care s-a obișnuit prin frecventarea mahalalelor și a cîrciumilor cu sau fără ștaif.
Cîntînd la unison marșul luptei împotriva corupției, cu refrenul „Dreptate și Adevăr”, liderii PD și PNL au pornit guvernarea sub auspicii promițătoare și dătătoare de speranțe. Dracul și-a băgat imediat coada între liderii acestor partide făcîndu-i să se hărțuiască fără încetare. Din partea domnului Băsescu n-a fost o atitudine prea diplomatică să-și strige pe toate posturile de televiziune regretul de a-l fi numit prim-ministru pe Călin Popescu Tăriceanu. De-abia izbutise mariajul a două partide mai acătării, că imediat unul dintre parteneri a și regretat, cerînd absorbția sau divorțul. Normal că celuilalt nu-i convine și atacă la rîndul lui defectele partenerului. Așa se face că anul trecut politicul s-a învîrtit în jurul liberalilor și al primului-ministru, care ba pleca, ba rămînea la guvernare. Din umbră pîndea Theodor Stolojan, ca un premier virtual și pe placul președintelui. în vara asta, în aceeași atmosferă inundabilă și cu aceleași catastrofe naturale în față, ofensiva a venit dinspre domnul Tăriceanu, artizanul cererii retragerii trupelor românești din Irak, al legii exagerate a lustrației și al condamnării comunismului, acțiuni pe care președintele nu le agrează. Dimpotrivă. El a izbutit reunirea serviciilor secrete în CSAT și promovarea proiectelor polițienești de siguranță națională, întărindu-și puterea personală și așa destul de lejer exercitată. Am putea spune că – pe lîngă un președinte jucător – avem un prim-ministru real și altul potențial, care nu pregetă a lansa grenade fumigene cum că „în PNL se promovează în loc de valori, loialitatea față de un șef de grup”.
Altceva în afară de tensiuni ce pot provoca asemenea reacții? Silit să intre pe făgașul populismului ieftin, d-l Tăriceanu contraatacă abil, cerînd prelungirea protocolului Alianței D.A. pînă în 2013 și candidat unic la prezidențiale, măgulind în acest fel orgoliul președintelui. în zadar. Zarva odată stîrnită nu mai poate fi controlată. Fostul președinte al PNL, Valeriu Stoica, cel ce a îndreptat săgeata liberală spre ținte alunecoase, îl acuză pe premier de amnezie și încremenire, sugerîndu-i să se retragă pe motiv de boală simulată. Bucuria lui Th. Stolojan, care așteaptă la cotitură, doar, doar!… De parcă n-ar fi suficiente atacurile „proletariatului” pesedist, emanate de la un Mircea Geoană fricos și laș, incapabil să-și curețe propriul partid de șnapani, corupți și bătrîni comuniști, de la un Victor Ponta pueril, dar extrem de îndrăzneț și de la un Ion Iliescu mereu agresiv, gata oricînd să dea lovitura mortală unui PSD pe care nu-l mai controlează el. Conjugați aceste nesfîrșite sfădeli cu grobianismul becalian și cu demența vadimistă și veți avea tabloul complet al scandalurilor picante din războiul româno-român ce parcă nu se mai termină.
Lumea simte nevoia unei păci social-politice mai îndelungate, o mai potolită ardență a pasiunilor războinice, vrea să fie scutită de prezența cotidiană a vanității și, dacă se poate, a prostiei și demenței neînfrînate. Care demență? Cea care pune chenare negre intelectualilor de marcă, dorindu-le moartea. Cea care a făcut pînă și din Dumnezeu sluga lui, pretinzînd că divinitatea îi omoară pe toți cei ce ar dori tribunul să fie uciși. Cea care umblă zi de zi cu camerele de televiziune după un oier fotbalistic în goană după imagine și audiență. Atitudinea lui de mare boier caritabil întrece în aroganță pînă și pe cea a lui Adrian Năstase, arătînd cît de sus își poate purta nasul prostia genuină.
Ne aflăm în pragul globalizării europene și interdependenței națiunilor. Ar trebui ca aceste provocări, cu efecte greu de anticipat, să ne facă solidari unii cu alții. Scandalurile neîncetate și pasiunile războinice sînt blestemul dintotdeauna al acestei țări. Le-am putea depăși apelînd la înțelegere și la atitudini mai ponderate. în loc de acuze și incriminări am putea aspira și încerca o reconciliere a românilor cu ei înșiși. Am putea reflecta mai serios la nevoile curente, răcorind pasiunile, ambițiile și orgoliile ce ne fac să trăim într-un permanent conflict. Din păcate, se pare că-n arborele genealogic al românilor s-au cuibărit cu multă vreme în urmă un pîlc de maimuțe urlătoare, făcîndu-ne de rîs geneza daco-latină. Nici n-am apucat a băga de seamă cînd am devenit o biată operă de trei parale, întîlnită pe toate drumurile.
Faptul de a-și administra reciproc capete în gură și picioare în fund (aflîndu-se împreună la guvernare), ar trebui să-i pună pe gînduri atît pe pediști, cît și pe liberali. Bine ar fi să se împace și să conlucreze pentru binele nației, nu pentru răul ei. Nu-i ușor, dar nici imposibil. âmpăcarea lor și rămînerea la putere ar fi răul cel mai mic. Pentru că venirea la putere a PSD sau PRM (indiferent de cine ar fi conduse) este un rău greu de suportat. Cu atît mai nefericiți am fi dacă vadimii și becalii ar ascensiona. Atunci oportunismul și mișelia s-ar tîrgui în văzul tuturor, nu la groapa de gunoi.xagerate a lustrației și al condamnării

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!