Lumea românească

România isteață și America sinucigașă

Vasile PRUTEANU

în sfîrșit, s-a făcut lumină! America este sinucigașă, iar România și o bună parte a Europei dovedesc o istețime încă necunoscută. Americanii, de pămpălăi ce sînt își organizează conspirații împotriva lor înșiși, iar românii le dezvăluie spre știința tuturor. Conform documentarului mîlos transmis de OTV și Antena1, atacul de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite a fost pus la cale de către CIA și FBI cu știința și acordul guvernului, ca acesta să-și justifice războiul contra Irakului și să-și asigure dominația lumii. Clar, nu? Așa au făcut și cu Pearl Harbour, invitîndu-i pe japonezi să le distrugă floarea flotei de război, ca să nu mai aibă cu ce lupta pe mare. Ei, vedeți? Așa-s guvernele SUA, își omoară proprii oameni, își distrug simbolurile naționale, conspiră împotriva lor înșiși, cheltuiesc apoi, enorm, ca să se refacă și să-și doboare dușmanii, dar au motive să înceapă războaie, nu-i așa? Păi sigur, domnilor, cum să pună mîna americanii pe petrolul irakian altfel decît prin război? Ce contează că au cheltuit sute de miliarde de dolari în acest nefericit război? Sumă enormă, cu care ar fi cumpărat petrolul irakian timp de 25 de ani. Dacă n-au ei bani, atunci cine? Ei, lăsați boieri dumneavoastră, știm noi că America e imperialistă, vrea totul de la toți. Noi sîntem antiimperialiști, avem bine implementat sentimentul sovietic antiexpansionist, nu ne duce nimeni cu zăhărelul! Și nu numai pe noi. Iată că și francezii s-au deșteptat. Domnul Thierry Meyssan dezvăluie, și el, antiamericanismul americanilor în cartea sa „L’Effroiable imposture”, mizînd totul pe teoria autoconspirației, ca să pună mîna pe petrolul planetei. Să-l cumpere fără sacrificii? Ar fi o prostie să gîndești așa de simplu. E mai comod să faci crize de fandacsie, vorba lui nenea Iancu Caragiale, după care dai în ipohondrie, amețești mințile întregii Europe și nu mai bagi de seamă pericolul real al Iranului islamic, nici faptul că o Coree comunistă a și experimentat o rachetă cu rază lungă de acțiune purtătoare de explozibil nuclear. Doamna Angela Merkel, cancelarul Germaniei, afirmă răspicat că președintele iranian Ahmadinejad este întruchiparea lui Hitler, o amenințare mortală la adresa întregii planete. Declarațiile iresponsabile și apelurile deschise ale acestuia la genocid nu mai lasă nici o urmă de îndoială asupra intențiilor Iranului, zdrobind și ultima speranță de dialog. Nu-i vizată doar America, ci toate statele creștine. Europenii (ca și românii) nădăjduiesc că SUA le vor oferi protecție. Dar (preciza cu amărăciune senatorul englez George Watson) „pariez că europenii ar protesta care mai de care, cu vehemență, în cazul în care această protecție ar echivala la rigoare cu recursul la forța militară”. Ca întotdeauna, Europa ar dori să scoată castanele din foc cu mîna americanilor. Apoi, să-i critice cu duritate, așa cum au încercat să inculce idei asemănătoare cele două posturi tv pentru românii isteți.
Apariția unor asemenea teorii prin mass-media românească nu cred să fie străină de cîrtițele fostei Securități, înfipte peste tot unde cuvîntul poate avea un impact mental major. Sterila gimnastică intelectuală nu face altceva decît să stîrnească bine-ascunsele resentimente antiamericane. Asta ne face să credem, de pildă, că intervenția în Irak a fost o gravă eroare, ca și în fosta Jugoslavie și Afganistan. Că s-au înlăturat de la putere cei mai sîngeroși dictatori, nu contează. în mințile amețite de șovinism internațional, masacrarea a milioane de oameni, a propriilor popoare, echivalează cu un soi de patriotism, cu celebrul „neamestec în treburile interne”, unde își pot face de cap legiunile de diavoli conduse de un dictator ca un Scaraoschi întruchipat. Continuă să mă uimească paranoia antiamericană, încercarea de a suspenda grosolan rațiunea și judecata simplă, directă, prin resuscitarea aversiunilor bine solidificate în subconștientul colectiv. Din nefericire, românilor le face plăcere să afle comploturi și mistere acolo unde nu sunt. Asta e istețimea lor, întîlnită și în unele balade ce preamăresc violența, precum cea care grăiește: „săracul cînd chefuiește, varsă sînge și plătește”. Desigur, nu sîngele lui, ci al celui jefuit, în general al celui avut.
Am crezut întotdeauna că prostului nu trebuie să-i dai atenție. E o greșeală. Se dovedește că și proștii gîndesc. Spre rău, e drept. Ba mai și influențează mințile ceva mai lucide. Atunci începi să nu mai fii sigur de nimic. Pentru asta nu-ți trebuie har și cine știe ce rațiune. E suficientă credulitatea. Bucuriile noastre devin (în asemenea cazuri) resentimentare. Ne bucurăm de eșecurile americanilor, ne bucurăm să depozităm vești proaste, să distribuim vinovății și injurii, să secretăm cele mai abjecte și mai perfide scenarii. Istețimea noastră este una sceptică. N-avem încredere decît în cine ne aprobă ideile pervertite, înlocuind prieteniile cu alianțe și nu iubim mai nimic în afara propriilor noastre opinii. Așa exersăm tehnica asasinatului inocent în beneficiul generațiilor viitoare, fie prin ignoranță, fie prin manipularea și obtuzitatea politică a vechilor formatori de opinie, pe care-i păstrăm cu perseverență, îi credem și îi admirăm.timentul sovietic antiexpansionist, nu ne duce nimeni cu zăhărelul! Și nu numai pe noi.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!