Lumea românească

Internaționala în Biserică

Vasile PRUTEANU

Cînd se scarpină pe chelie, în nas sau mai știu eu pe unde, domnului Cosmin Gușă îi trăsnește în cap cîte o idee cu care fericește nația română cu încă o gugumănie. Neavînd astîmpăr și nemaiajungîndu-i spectrul politic, de curînd s-a apucat să ceară o „Internațională a Ortodoxiei”, care n-a avut nici un ecou în mediile ecleziastice românești. A avut, însă, în cele rusești, patriarhului Alexei al „Maicii Rusia” plăcîndu-i ideea și considerîndu-se îndreptățit să păstorească întreaga creștinătate din Rusia, România, Bulgaria, Serbia, Grecia, Georgia și Armenia. însuși cuvîntul „internațională” aromește a comunism și se pare că pravoslavnicii ruși sînt puternic atașați acestui tip de uniune interstatală sau religioasă, în care ei să dețină puterea. Numai că Biserica Ortodoxă Română este infinit mai atașată Patriarhiei Ecumenice a Atenei, unde după ’89 au poposit cam toți aspiranții noștri la înaltele ierarhii, pentru doctorate în teologie și sesiuni de comunicări religioase.
De curînd, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a bătut palma frățește cu Primatul Greciei, Hristodulos, urmînd ca la sfîrșitul acestei luni Papa Benedict al XVI-lea să-l viziteze pe capul bisericilor ortodoxe la Constantinopol pentru a pune bazele unei concordii mai strînse între cele două biserici surori: catolică și ortodoxă. Oricît le-ar surîde ideea de „internațională religioasă” liderilor de la Moscova, clerul nostru împărtășește mai curînd sentimentele și resentimentele poporului român față de fosta URSS, transferate acum, vrînd-nevrînd, și asupra Rusiei lui Putin. Ierarhii români urmăresc cu mare interes relațiile Atenei cu Constantinopolul, de unde ne vin speranțele unor mai strînse legături de suflet, dogmatice și de viziune modernă asupra lumii contemporane subjugată de scientism și de „filozofiile” consumiste. Prea puțin (sau deloc) interesează relația cu biserica rusă, mai ales că înalții prelați nu uită ușor pățaniile cu „Patriarhul roșu” sau „Sovrom Patriarh”, cum l-au denumit pe Justinian cel din anii ocupației sovietice. A propune acum o „internațională ortodoxă” nu reprezintă altceva decît o inițiativă polivalent politico-economică, avînd în vedere tendințele Moscovei de a controla Europa cu ajutorul gazelor și petrolului din Marea Caspică. în consecință, Cosmin Gușă dorește o „abordare realist-pragmatică a raporturilor noastre cu imperiul energetic de la răsărit”. Ăsta, însă, e un aspect politico-economic, care n-are a face cu spiritualitatea religioasă. Din acest punct de vedere trebuie definite planurile de interes: unul economic, altul politic și altul religios. Fiecare de sine stătător, ireductibil unul la altul. Așa că ideea domnului Cosmin Gușă mi se pare doar una excentrică. E lansată mai mult ca să se bage singur în seamă.
De altfel, în 1932, Nae Ionescu făcea o propunere similară, catalogată drept dubioasă de către clerul din România, cu toate că filosoful observa cu acuitate că „regimul rus care să ne convină nouă, nu-l prea vedem. Important pentru noi nu este regimul de la Kremlin, ci recunoașterea drepturilor noastre asupra Basarabiei. Nu ne-a convenit Rusia țaristă; nu ne-a convenit Rusia lui Miliukov și a lui Kerenski; nu ne convine nici republica lui Stalin. Putem noi aștepta ceva mai bun de la Rusia?” De aceea, cred că e mai de folos ca politicienii să se ocupe numai de politică, lăsînd biserica să-și vadă de-ale ei, fără a încerca să o implicăm în jocuri periculoase scornite de neofiți în ale credinței, dar cu ambiții politice greu de măsurat și definit.
„în țara noastră n-au putut niciodată – nici patriarhi, nici sinoade – să introducă în practica bisericească năstrușnicii de vreun fel, pentru că apărătorul religiei este însuși trupul bisericii, adică poporul însuși”, scria Mitropolitul Antonie Plămădeală, statornicind, astfel, inexistența vreunei deosebiri între credința fermă a enoriașului obișnuit și „excelsia docens”. De ce ar fi acum altfel? Ar trebui oare B.O.R. să urmeze căile politice ale statului? Are acesta alte și destule mijloace să negocieze aspectele economice ale lumii contemporane fără a amesteca Biserica. Să ne reamintim că încercări de felul celor propuse de Cosmin Gușă s-au mai făcut și cam tot cu același succes. Mai mult credit aș acorda inițiativei Marelui Rabin al Israelului, care propune o instituție mondială religioasă de tip ONU, în cadrul căreia dezbaterile dogmatice ar căpăta mai multă substanță, un plus imens de umanitate, toleranță și înțelegere între lumi de diverse credințe, între care astăzi bîntuie fantoma nimicitoare a terorismului deja globalizat.care ei să dețină puterea. Numai că Biserica Ortodoxă Română este infinit mai atașată Patriarhiei E

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!