Lumea românească

Ierarhi și preoți păgîni?

Vasile PRUTEANU

E o minciună sfruntată că în România se dorește deconspirarea poliției politice. Nu se dorește deloc. Dacă s-ar fi dorit, era foarte simplu. Se luau statele de funcțiuni ale Securității, din fiecare județ, iar din documentele clasificate numele colaboratorilor. Se afișau pe două coloane; ăștia-s ofițerii, iar ăștia-s turnătorii lor. Nu era nevoie să duci kilometri de dosare la CNSAS, că doar acestea nu s-au întocmit numai la București. Nici să plătești cu salarii de secretar de stat un ditamai colegiu CNSAS. Ion Iliescu n-a vrut, Emil Constantinescu n-a putut, iar lui Traian Băsesci îi place climatul mîlos, în care oricine poate fi suspectat de turnător. Acesta n-are cum să se apere. E suficient un zvon și lumea ia de bună bîrfa. Că lumea este așa cum este, o dovedește faptul că turnătorul apare mult mai odios decît torționarul care a ucis, a chinuit și a batjocorit numeroase ființe omenești. Nicolski a continuat să dea interviuri și după ’89, Pleșită devenise vedetă TV, Brucan (care linșase mediatic întrega clasă politică românească de după război), ne dădea sfaturi despre democrație și făcea „profeții despre trecut” în fiecare duminică. Foștii ofițeri cu grade înalte sau transformat rapid în afaceriști prosperi, finanțatori fotbalistici, ba chiar deputați și senatori în Parlament. Fain, nu? Acum lumii politice i-a cășunat pe înalții ierarhi ai Bisericii ortodoxe. Oamenii ăștia au făcut ani grei de pușcărie, au fost șantajați ordinar, supravegheați cu strictețe și amenințați. Că doar „religia era suspinul creaturii chinuite care s-a pierdut pe sine pe acest pămînt și își caută consolarea într-o familie iluzorie în cer”, cum scria Marx. Plus că era „opiu pentru popor”, nu-i așa?
Biata religie creștină e supusă astăzi unor atacuri devastatoare de diverse coduri și evanghelii : „Codul lui da Vinci”, „Evanghelia lui Iuda”, „Evanghelia după Fiu”. Teatrele și cinematografele s-au umplut cu texte de natură antireligioase. De ce să nu se adauge și CNSAS acestor ficțiuni mîrșave? Nu contează că un episcop ca Bartolomeu Anania n-a rezistat regimului ucigaș din închisorile comuniste și a semnat pactul cu diavolul. El a spus că „n-am avut curajul să fiu martir, dar poliție politică n-am făcut”. Puteți să nu-l credeți! Pe mine nu contați! L-am crezut pe un om chinuit de remușcări care în primele zile după ’89 s-a autodenunțat în scris. Primul și singurul pînă acum din România. Nu știu ce fel de poliție politică au făcut înalții prelați și preoții incriminați. Nu cred să fi fost atît de păgîni. După cîte știu doar în biserici nu se făcea politică și demagogie comunistă. în rest…
n

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!