LUMEA ROM+NEASCĂ

Triumful sfruntărilor

Vasile PRUTEANU

Trăim într-o lume anapoda, înconjurați de nerușinare, obrăznicie și impertinență, în absența cvasigeneralizată a bunei cuviințe și a bunului simț, care-ți arată ce se cade și ce nu se cade să faci. De fapt, trăim un triumf al sfruntării tuturor regulilor de comportament social, într-o continuă și nesfîrșită ÂNFRUNTARE ostentativă a ceea ce numim „politețe naturală” și nivel de civilizație. Grosolănia tuturor sfruntărilor se strecoară prin oricare fisură legislativă și denotă starea noastră etică precară în privința educației și a civismului. Aceasta dezlănțuie energiile neptuniene și rezervele de întuneric ale firii omenești. Absența „politeții naturale”, a bunei-cuviințe este deosebit de gravă; ea atestă un viciu de structură sufletească, o malformație congenitală a celor șapte ani de-acasă. Pentru că-i imposibil să transformi o fire rudimentară, un nerușinat, un derbedeu cronic într-un personaj cuviincios. Oricît ai încerca, de pildă, să înfrumusețezi la televiziuni imaginea unui Gigi Becali, filmîndu-l din „Palatul Becali”, el rămîne structural un grobian. El nu înfruntă, însă, ostentativ regulile bunei-cuviințe; el așa este croit. Reporterii și moderatorii care-l promovează zi de zi sunt cei ce sfruntează întreaga societate cu o nerușinare egală cu inconștiența. Ca formator de opinie n-ai voie să creezi eroi și modele sociale din nimic, nu-ți e permis să inflamezi personalitatea cuiva ieșit din fundăturile mahalalelor cu toate tarele care-l însoțesc. Nu te poți justifica prin faptul că bunul-gust și buna-cuviință nu sunt concepte de ordin științific, fundamentate pe legi categorice, și nu pot fi obținute prin pedagogie socială.
Unde prezența „politeții naturale” lipsește, pare firesc ca asemenea personaje să nu fie ocolite. Pare, și se întîmplă: fie că reporterii aleargă mai mult după senzaționalul de drumul mare, fie că sunt plătiți pentru aceasta. Poate că astfel de apucături s-ar mai atenua dacă înșiși conducătorii statului n-ar uzita de același lexic violent, dacă între partide s-ar stabili raporturi mai omenești și mai puțin incriminante, nedominate de instincte și umori, de burzuluieli războinice.
Ne purtăm rău unii cu alții pentru că nu mai gîndim decît la noi înșine, nu ne mai preocupă raporturile noastre cu ceilalți și nici nu ne mai luăm răgazul de a medita asupra gesturilor noastre. Ne este indiferent dacă ceilalți suferă din cauza noastră, dacă ne acceptă sau nu comportamentul. Prea puțin ne pasă dacă gunoiul lăsat în fața ușii, în păduri, pe malurile apelor este deranjant, inestetic și dăunător. Ne doare-n cot dacă decibelii muzicali ai unui restaurant deschis în incinta unei foste tipografii, pe strada Alecsandri, zdrobește liniștea și somnul a peste o mie cinci sute de oameni din blocurile înconjurătoare. Țopăim bahic și nesimțitor cu o nonșalanță de țațe necurmat petrecărețe. Aspectele de monumentală grosolănie, suficiență și nepăsare, nu mai preocupă nici un for administrativ. Trebuie să acceptăm, vrînd-nevrînd, răgetele de buhai comunal ale unor disk-jokei.
Ar trebui să ne străduim neostenit să recuperăm decența și bunul-simț, buna-cuviință și civilitatea, ca să nu împingem acest neam în întunecata degradare a moravurilor. Se dovedește că recuperarea acestora este greoaie, dacă nu chiar iluzorie. Fără efortul tuturor, fără atitudinea fermă și convingătoare, vom continua să ne scufundăm în neagra indiferență pînă cînd viața ne va deveni insuportabilă. grosolănie, suficiență și nepăsare, nu mai preocupă nici un for administrativ. T

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!