Lupi tineri

Claudiu BOANGIU

Quinton Quayle, ambasadorul Marii Britanii la București, a luat masa, acum două zile, cu zece tineri liceeni din Bacău care au rezultate excepționale la învățătură. O astfel de întîmplare nu a mai avut loc, vreodată, în ternul nostru tîrg. Diplomatul nu și-a anunțat vizita, nu a vrut să audă de autorități și nu a ținut la protocol. A venit să stea la palavre cu juniorii, interesat să afle cum gîndesc ei despre cele ce se petrec în România și ce așteaptă de la integrarea europeană, de la viitor. Și a făcut-o firesc, nu cu ajutorul unor chestionare, ci la un prînz, servit într-un restaurant. Dezinhibați, tinerii au atacat tot felul de subiecte, de care oricare politician s-ar fi ferit ca ăla de tămîie. Au surprins, dînd dovadă că sînt la zi cu tot ceea ce mișcă pe scena micii noastre țărișoare. Corupție, bunăstarea inexplicabilă a politicienilor, telefonul dat de Tăriceanu lui Botoș și multe altele. Lipsiți de slugărnicia specifică multora dintre mai marii noștri, lupii tineri au trecut la atac. S-au amuzat, atunci cînd l-au pus pe britanic să-și definească țara în cinci cuvinte și i-au explicat, drept bonus, cum îi văd ei pe politicienii noștri și, prin comparație, pe cei străini: românii – corupți și egoiști, iar străinii – dedicați maselor. Puțin cam visători tinerii, dar curajoși în a spune ceea ce gîndesc.

Zilele trecute mă aflam în vizită la niște prieteni. Ne-am strîns în jurul mesei și ne-am apucat de vorbit, vrute și nevrute. Multe amintiri. La un moment dat, puștiul de vreo nouă anișori al gazdelor a ciulit urechile, atunci cînd ne-a auzit pomenind repetat despre „vremea lui Ceaușescu”. Ne-a întrebat despre cine și despre ce anume vorbim. Am tăcut, iar tatăl l-a chestionat, la rîndu-i, despre cine și despre ce crede el că ar fi vorba. Băietanul a dat din umeri, a îngînat un răspuns fără noimă și și-a văzut mai departe de jocul de pe computer. Nu uitase cine a fost Ceaușescu. Pur și simplu, nu știa despre ce vorbim!

Nu am de gînd să înfierez, cu „mînie proletară” (sic!), comunismul. Cei care am prins, mai mult sau mai puțin din acea perioadă, avem fiecare opiniile noastre, pe care le respect. Pot însă să spun un lucru. înainte de 1990 știam că statul îmi asigură cele necesare pentru a păși în viață, în cîmpul muncii: casă și serviciu, uneori chiar și butelie. Asta, cred eu, i-a înmuiat pe mulți. Dovadă stau cei care nu s-au adaptat și au sfîrșit șomeri sau săraci lipiți pămîntului, în ultimii 15 ani. Pînă în decembrie ’89 nu trebuia să te gîndești la problemele sociale sau politice. Bine sau rău, o făcea partidul pentru tine. Tu trebuia să te supui și să produci. Cît despre ajunșii de astăzi, sînt cei care au știut să dea din coate și în vremurile apuse.
Tinerii care au onorat invitația ambasadorului Quinton Quayle nu au prins acele vremuri și habar nu au ce înseamnă să primești ceva de-a gata. Curînd vor intra în luptă, folosind ascuțimea inteligenței și diversitatea cunoștințelor pe care acum și le însușesc – ajutați puțin și de șansă – pentru a propăși. Trebuie să fie căliți, pentru a face față concurenței, care se va isca chiar și între prieteni. Ei, sper, sînt cei care pot schimba ceva în bine, în viitor. Nu sînt pervertiți și le doresc să rămînă astfel. Lupi tineri. Nu lei de mucava alungați din cușcă, în jungla vieții. Cei care au scăpat boii pe ghiață, cu drogurile și alte multe tentații, se vor pierde pe drum. La fel ca și cei cocoloșiți și ridicați artificial, forțat, de rubedenii potentate. Helvetica-R ineri

Claudiu BOANGIU

Quinton Quayle, ambasadorul Marii Britanii la București, a luat masa, acum două z

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!