• măicuțele au voie să facă curățenie doar cu aprobare de la stareță • patru măicuțe de aici au făcut din noua biserică a mănăstirii o bijuterie arhitecturală din lemn • după 40 de zile de post aspru, măicuțele vor primi doar mîncăruri ușoare • făcutul păștii, vopsitul ouălor devin adevărate opere de artă • măicuțele de la Bogdana le prezintă cititorilor „Ziarului de Bacău” cîteva rețete de pască și borș de zarzavaturi cu hribi
La cîțiva kilometri de Onești, pe drumul spre Adjud, stă neclintită, de aproape 400 de ani, Mănăstirea Bogdana. Ctitorită în 1670, de logofătul Solomon Bîrlădeanu, cu ziduri de incintă păstrate de secole, cu moaște de sfinți, cu peste 400 de icoane din secolele XVII – XX, și peste 4.000 de volume în limbile germană, slavonă, greacă, armeană, română, datînd și ele de sute de ani, mănăstirea Bogdana reprezintă un adevărat diamant al spiritualității ortodoxe. Comorile materiale adunate de-a lungul anilor se îmbină armonios cu bogăția sufletească a celor 70 de maici care și-au închinat viața lui Hristos în acest sfînt lăcaș.
În orice perioadă a anului ai ajunge, pe drumul pietruit ce străbate comuna Ștefan cel Mare, la mănăstirea Bogdana te întîmpină o liniște cum nicăieri nu mai găsești. E atît de liniște, încît ai zice că dincolo de porțile sculptate în lemn masiv nu poate exista o viață de familie creștină a cîteva zeci suflete. Fiecare își știe locul și îndatoririle. Nimeni nu veghează asupra celuilalt, conștiința fiind principalul judecător personal. Iar în preajma Paștilor, acest judecător este cu mult mai atent la gîndurile și faptele fiecăruia.
Primul lucru care-mi sare în ochi imediat ce pătrund în acest sanctuar al păcii sufletești sînt două maici. Continuă să scuture covoarele fără să privească spre trecători. Știu, probabil, că în dreptul bisericii ne va întîmpina maica care se ocupă de vizitatori. Aplecată asupra florilor din grădina mănăstirii, maica Mihaela se ridică încet și ne conduce în chilia stareței. Am nimerit în plină perioadă de curățenie. Cu toate acestea, maica Cristofora are amabilitatea să ne primească și să stea de vorbă cu noi. „Această săptămînă a Patimilor este mai aspră decît celelalte din post. Însă mai puțin aspră decît prima din Postul Mare, cînd abia intrasem în post”, ne spune ea. Deși nu se vede pe chipul nimănui, viața aspră într-o mănăstire de maici ar părea imposibilă pentru un om obișnuit. „Cine poate mănîncă o dată pe zi doar mîncare fără ulei. Adică un pahar de apă și o bucată de pîine, cu o bucată de varză, dacă lucrează la cîmp sau la alte munci mai grele. Pentru cei bătrîni sau bolnavi se dă dezlegare la ulei și mîncare fiartă”, începe să ne povestească stareța. Nimeni însă nu se plînge. Dragostea de Dumnzeu și dorința de urcuș duhovnicesc întăresc trupurile neputincioase.
Curățenia se face doar cu aprobare
Ușurate sufletește și hrănindu-se mai mult din bogăția spirituală a slujbelor bisericești din această perioadă, măicuțele de la Bogdana se îngrijesc, ca fiecare creștin, de pregătirea pentru sfintele Paști. Pe lîngă spovedanie și împărtășanie, la loc de cinste se află și pregătirea chiliilor pentru marea sărbătoare. Însă nu la întîmplare și nu oricum. Pentru că nimic nu se face fără binecuvîntare. „Fiecare se ocupă de curățenie, cînd i se dă voie. O zi sau două. Pînă sîmbătă, la prînz, totul este gata. După care, cîteva ore, fiecare se retrage la chilie și se pregătește pentru slujba Învierii”, ne mai spune maica Cristofora.
În timp ce măicuța vorbește, îmi arunc ochii împrejur. Ici – colo se vede cîte o maică care greblează în curte. Altele cară gunoaiele adunate după trecerea iernii. E abia miercuri, însă totul în jur e curat lună.
O bijuterie în lemn ieșită de pe mîna măicuțelor
În biserica nouă a mănăstirii, unde sîntem conduși, cîteva maici sculptează în lemn. O tehnică învățată de la părintele Isaia, un mare duhovnic al mănăstirii trecut la cele veșnice, iar rezultate sînt impresionante. Îndemînoase, mînuind uneltele cu precizia unui tîmplar profesionist, maicile au realizat din biserica nouă a mănăstirii o bijuterie arhitecturală din lemn. Baldachinul ce adăpostește moaștele Sfinților Prunci uciși de Irod și moaștele Sfinților martiri de la Niculițel, un tripod cu icoana Maicii Domnului și catapeteasma sînt lucrarea a patru maici de la Bogdana. Zeloasele tîmplărițe așteaptă ziua în care sfîntul lăcaș va fi sfințit. „Am avut învățători buni, care și-au însușit rînduielile monahale și cele ale bunei orînduieli într-o mănăstire”, îmi răspunde, modestă, una dintre maici.
Măicuțele vor mînca puțin chiar și după Înviere
Mai întreb despre ce fac maicile în zilele dinaintea Paștelui. Imediat mi se spune că joi, așa cum cere tradiția bisericească, se vor vopsi ouăle. Spre deosebire de alte mănăstiri, la Bogdana, tehnica este simplă. Una dintre maici ia ouăle alese cu grijă din cuibarele aflate undeva în spatele mănăstirii, le șterge și le pune la fiert într-o oală mare alături de vopsea. În tot acest timp, ca la orice îndeletnicire din bucătărie, maica șoptește în gînd cîte o rugăciune. Nici o secundă nu trece fără folos. După ce au fiert și au căpătat culoarea sîngelui, ouăle sînt scoase cu grijă și așezate într-un ștergar. Înainte de a se răci, o maică le ia încet în mînă și le unge cu ulei. Uscate, ele capătă o culoare roșie lucioasă. Apoi, măicuța le așează în coșulețe. În prima zi de Paște, ele vor fi scoase pe masă.
Deși gătesc mîncăruri pentru Paște, măicuțele ne spun cu tărie că nu sînt tentate nici măcar să guste. Ele spun că după peste 40 de zile de post, apetitul nu este atît de mare. „Tot ceea ce facem vestește Învierea lui Hristos. Important este să fim mărturisiți și împărtășiți”, a afirmat maica Hîrjală. În plus, mesele sînt modeste. „În prima zi avem brînză cu smîntînă și lapte acru. Apoi cozonac, ouă roșii și pască. A doua și a treia zi se mănîncă borș cu carne și sarmale”.
Rețete mănăstirești
Una dintre cele mai gustoase rețete este cea a păștii cu smîntînă, pe care maica Cristofora ne-o prezintă fără reținere. „Se pregătește aluatul de cozonac. Se aduce tava, se întinde aluatul. De altă parte, punem o măsură de ou, cu gălbenuș și albuș și smîntînă groasă fără zer. Se frească smîntîna și se amestecă cu ouăle. Se pun zahăr și mirodenii, după care se toarnă în tavă peste aluat. Deasupra se pun stafide. Trebuie multă atenție, să nu fie nici prea multe ouă, nici prea multă smîntînă, pentru că nu va ieși pasca cum trebuie”, ne-a avertizat maica stareță.
Chiar dacă tocmai se iese din post, borșurile de zarzavat rămîn la loc de cinste oriunde. Iar pentru un borș reușit cu hribi, rețeta ne-a oferit-o tot maica Cristofora Hîrjală. „Avem nevoie de pătrunjel, ardei grași, morcov, păstîrnac și ceapă. Se fierbe zarzavatul cu apă, apoi se toacă hribii mărunt, pînă se fac ca tăițeii, și se pun la fiert. Apoi punem bulion sau suc de roșii și sare după gust. Noi nu punem sare pentru că avem zarzavat pregătit cu sare. Cînd este gata, se pune deasupra pătrunjel, leuștean și ceapă verde”.
Chiar dacă, poate, nu pare deosebită, rețeta aceasta, ca și celelalte dintr-o mănăsire, mai are un secret al gustului. „La mănăstire fără blagoslovenie nu se face nimic, iar bucătăria este binecuvîntată de Maica Domnului”, a precizat stareța mănăstirii Bogdana. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns