Mari conștiințe sau „mari meseriași”?

Ștefan RADU

în capitalism (ca și în socialism, de altfel…), banii nu-i fac marile conștiințe ale neamului. Dacă ești măcinat de probleme de moralitate ajungi să te mulțumești cu o leafă mică și cu veșnica recunoștință a celor din jur. Dacă ai noroc, după decesul inerent într-o deplină discreție, poate se găsește o altă mare conștiință contemporană care va lupta să convingă autoritățile să dea unei alei dintre blocuri numele tău și – maximă șansă! – să fie montată o inscripție comemorativă pe fațada casei în care ai stat, o viață, cu chirie. La urma-urmei, nu-i ceva dramatic în scenariul de mai înainte: totul se rezumă la o opțiune individuală. Ori rămîi fidel unor principii, ori te zbați să ajungi „mare meseriaș”… Pentru că doar „meseriașii” au lipici la bani.
Culmea este alta: de o bună bucată de vreme, unii „meseriași” se dau drept fecioare neprihănite și fac mare tămbălău pe fronturile apărării moralității colective. Par adevărați puritani „logodiți” cu adevărul, dreptatea și voluntarismul absolut. Vine, însă, o zi în care dispar în ceață: și-au făcut „plinul” sau și-au vîndut principiile pentru 10 – 20 de mii de euro… Aud că un șef de partid (care-și tratează organizațiile ca pe niște turme rătăcite) plătește lunar, cu cîte șapte-opt mii de parai, cîțiva ziariști celebri, vectori de opinie, mari analiști pe micile ecrane, doar pentru a nu-i pronunța numele. Vrea omul să aibă liniște… Și-apoi el cîștigă procentele pierdute de adversari ca urmare a criticilor venite dinspre ziariștii năimiți… Obiceiuri de Capitală!… Pe la noi, în provincie, lumea nu este chiar așa subtilă: „pixul și papagalul” se plătesc din banii proprii sau publici, cu un contract mai acătări, cu o deplasare în străinătate, cu ce are omul prin bătătură…
Patronii de firme sau de partide au înțeles că nu se mai descurcă fără ajutorul unor „meseriași”. Pe alte meleaguri, asta s-ar numi consultanță și se face „la vedere”, pe baze contractuale. Nu ai de ce să te jenezi dacă nu amesteci lucrurile. însă nu poți fi și apărător al interesului public, mare cruciat al moralității absolute, și consultant media sau strateg politic, simbriaș la vreun parvenit al acestor timpuri!
Cum spuneam la început: este o chestiune de opțiune personală. Altfel începi să semeni cu un fost mare poet săltat, acum, într-o înaltă funcție publică. Se supune normelor legale de confidențialitate doar cînd dă pe la serviciu. în restul timpului, atunci cînd „cartoful scoate puțica lui verde la soare/ semn al democrației naturii” (din volumul „Democrația naturii” de Mircea Dinescu, dacă își mai amintește cineva…), spune vrute și nevrute, fără să-și dea seama că vorbele lui nu mai au pic de poezie…
Banii mulți nu se lipesc de marile conștiințe…ansă! –

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!