Marturii despre poet – Nicolae Labis

Am amintit in numarul trecut doua nume care au constituit un cuplu celebru pe scena Teatrului Popular din Slanic Moldova, vreme de peste doua decenii: familia Adriana si Marin Cimponeriu. Foarte putini stiu, insa, ca regretata Adriana Cimponeriu, fosta metodista in cadrul Casei de Cultura Slanic Moldova si poate cel mai bun ghid de turism care a a activat in zona, a fost verisoara primara cu marele poet Nicolae Labis, al carui destin a fost frint la doar 21 de ani. Nicolae Labis, poetul cu nume de luceafar, poetul „Primelor iubiri”, cel care ne-a lasat mostenire poezia noului val, a fost asemuit in epoca cu geniul poeziei romanesti, Mihai Eminescu. Daca Labis ar fi ajuns sau nu un al doilea Eminescu, este o intrebare care inca mai persista si astazi, dar, din pacate, raspunsul nu-l vom afla niciodata, din cauza mortii sale premature. Destinul a vrut ca geniul din Ipotesti sa ramina unic, iar bardul de la Malini, doar o mare promisiune.
Dupa moartea sotului sau, verisoara lui Nicolae Labis a ramas in apartamentul de la Slanic, unde a adus-o pe mama sa, Elena Enea, matusa si nasa de botez a lui „Nelucu”, asa cum le placea lor sa-l alinte pe poet. Intr-un reportaj pe care l-am realizat la Slanic Moldova, in 2002, cu apreciatul gazetar si publicist bacauan Mihai Buznea, matusa lui Labis, care atunci avea virsta de 97 de ani, referindu-se la accidentul de tramvai in care poetul si-a pierdut viata, ne-a facut o marturisire care lasa in urma un mare semn de intrebare privind cauzele mortii acestuia: „Unii au considerat ca a fost vorba despre un accident provocat de invidiosi sau de cei care il considerau un element devenit periculos pentru noul regim comunist, altii au considerat ca a fost un accident tragic, pur si simplu. Cine sa stie ce s-a intimplat cu adevarat? Fapt dovedit este ca a vrut sa ia tramvaiul spre iubita lui si cineva, probabil, l-a imbrincit, s-a prins de gratarul dintre vagoane si a cazut cu capul de caldarim. Maduva spinarii i-a fost sectionata, la spital a mai fost constient o vreme, dar chirurgii nu l-au mai putut salva. Nelucu nu a fost numai pentru noi o mare pierdere, ci si pentru cultura romana, care a pierdut o valoare de necontestat, pentru ca el a fost un poet nascut si nu facut, un poet implinit deja la virsta la care altii abia incep sa descifreze tainele cuvintului, frumusetea poeziei. El a fost unul dintre marii poeti ai Romaniei, care a lasat posteritatii o opera bine definita, plina de ginduri profunde, el a fost fericirea noastra rapita atit de brusc, de nemilos si de nedrept”, spunea atunci Elena Enea.
Dar iata ce afirma cu ceva timp in urma, regretatul poet Cezar Ivanescu, referitor la moartea suspecta a lui Labis: „Bazat pe numeroase marturii ale unor oameni in viata, dar in principal pe marturia Stelei Covaci, vaduva marelui traducator Aurel Covaci, prietenul cel mai bun al lui Labis, demonstrez in aceasta carte ca Nicolae Labis, copilul de geniu al poeziei romanesti, a fost asasinat. Ii multumesc lui Dumnezeu si-l rog sa-i miluiasca pe toti martorii adevarului” – Cezar Ivanescu, Timpul asasinilor (Documente si marturii despre viata, moartea si transfigurarea lui Nicolae Labis), Editura Libra, 1997. Un accident care a stirnit controverse si care mentine inca actuala intrebarea: a fost intimplator sau provocat? Adriana-Bizu Cimponeriu a incredintat memoriei hirtiei acele momente si imprejurari dramatice ale pierderii verisorului sau iubit, Nelucu Labis, imprejurari despre care a avut si ea unele indoieli si pe care vi le vom prezenta. (Va urma)