MIEZUL ȘI ESENȚA

… Dincolo de vorbe și de ipoteze

Mihai BUZNEA

Cîntări de bun rămas răzbat dinspre cabinetele politicienilor noștri, toate inspirate de același leit-motiv: schimbarea. Lung prilej de vorbe și de ipoteze: cade Guvernul?! Se fac și se desfac alianțe, Moțiunea social-democraților intră astăzi la Parlament (sau poate nu), Opoziția își încordează din nou mușchii, este mai vehementă și mai intolerantă ca oricînd în actualul mandat, apele se tulbură tot mai mult, în loc să se limpezească și să se liniștească în prag de iarnă. Suflă și-un vînt de schimbare prin anticipate. Rece și neiertător. Nu mai e loc de întors. Chemarea urnelor a devenit irezistibilă. Pentru că dincolo de ele se află Puterea cea tămăduitoare. Satisfacerea orgoliilor, prin apelarea la veșnicul slogan al datoriei față de țară și al binelui pentru concetățeni. înduioșător și melodramatic acest spectacol cu scene și replici în repetiție! Dar dincolo de vorbe și de ipoteze, cu tot bagajul lor de fariseism și ridicol, nu întîlnim altceva decît fățărnicie și goliciune. Vorba eternului Shakespeare: mult zgomot pentru nimic. Doar că (poate) pleacă unii și vin alții. O schimbare de roluri. Nu, însă, de actori, de piesă și decor. Se descoperă că Guvernul e ilegitim și neperformant. Dar ce înseamnă lege în țara asta în care fiecare face cam ce vrea ori ce îi dictează interesele?! Bunele intenții sînt fardate, asezonate cu sos de gargariseală și servite de cel puțin trei ori pe zi – la micul dejun, la prînz și la cină, ca și în tot restul zilei, drept supliment. Acuzațiile denigratoare sînt în ordinea firească a lucrurilor, fiecare arată cu degetul spre fiecare, gestul însemnînd „tu ești vinovatul!”. Politica a renunțat la principii – atîtea cîte le avea – și și-a ridicat poalele în sus, demonstrînd încă odată că scopul scuză mijloacele. De vină sînt, am crede, și căldurile toride de astă-vară, care au tulburat necontrolat mințile deja înfierbîntate de doruri clamate, dorinți mărturisite și puteri nemărginite. Guvernații – adică cei mulți și cam nedumeriți de ceea ce se întîmplă – fie asistă impasibili, deci neinteresați, fie se amuză, fie își scuipă în sîn a lehamite. Dar cu toții așteptăm un răspuns: cine cade, cine urcă și cine-și va rupe picioarele?!a a renunțat la principii – atîte

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!