Minerii comăneșteni, conștienți că au fost folosiți la mineriade

Un muncitor comăneștean a fost participant, în perioada tulbure de după Revoluție, la prima dintre mineriade. Folosit împreună cu ortacii de la Exploatarea Minieră Comănești drept masă de manevră a unor forțe politice rămase încă în penumbră și prezent, în iunie 1990, lăcătușul Dan B., acum de 40 de ani, avea să înțeleagă în timp și să se rușineze de faptele în care a fost implicat, dar și să-și dea seama de pata aruncată pentru cine știe cîtă vreme de acestea asupra breslei din care face parte.
„în dimineața lui 16 iunie a venit la noi un șef de echipă și a întrebat dacă nu vrem să mergem la București, că unii s-au adunat în Piața Universității și vor să răstoarne Guvernul democratic. Așa am plecat într-acolo, cu un tren special pentru noi. Pe drum, mulți dintre noi erau bucuroși că mai luau o pauză de subteran. Din Gara de Nord urma să fim preluați de niște camioane, pentru a ajunge cît mai repede la fața locului”, și-a început Dan B. povestea. Avea pe atunci doar 25 de ani și nu știa mai nimic despre ițele care se țeseau în jurul său și al tovarășilor de muncă. Erau de la Comănești cam o sută de ortaci, „unii nu au mers, dintr-un fel de teamă, iar de la șefii de acasă primisem indicații să stăm grupați și să nu facem prostii”.
în Piață, unde «ostilitățile» se desfășurau din ziua precedentă, bărbatul avea să se confrunte cu o imagine de coșmar: o mulțime de ortaci, scandal, devastări și bătăi. Cînd s-a lăsat întunericul, oamenii s-au trezit fără un loc unde să se odihnească. „Am dormit sub cerul liber, prin parcuri, pe unde am putut. De mîncat, am mîncat ce mai luasem cu noi, iar apă minerală ne-au mai adus alți mineri”, a continuat Dan B. A doua zi, violențele din Piață au continuat sub ochii speriați ai minerilor de la Comănești, îngrămădiți, spun ei, ca oile, într-un colț. Populația care reușea să evite întîlnirea cu bătăușii le adresa tot felul de injurii, cu justificarea că „ați venit să ne omorîți, hoților”.
în după-amiaza zilei de 17 iunie, minerii comăneșteni au părăsit Capitala. „Ni se făcuse frică la toți și am plecat. Abia pe drumul de întoarcere am realizat bătaia de joc la care am fost supuși, măcar că nu ne-au dat nici un ban pentru zilele în care am lipsit de la serviciu.
în urma noastră, bătaia continua. Ne-au mai chemat și-n ’91, dar oamenii au refuzat, cu gînd că pierd bani la salariu”, a mai spus minerul. în timp, el avea să realizeze ticăloșia la care luase parte. „Soția și familia s-au opus de la început plecării mele, dar nu i-am ascultat. Mai bine aș fi făcut-o. Mi-am dat seama mai tîrziu cum au manipulat minerii și solidaritatea lor după ordinul de sus, la care s-au supus în primul rînd sindicatele. Ne-au înjosit pe toți, am mușcat-o ca minerii. Măcar de ne duceau să construim ceva, nu să dărîmăm”, a adăugat Dan B., cu regret. Mai mult, se gîndește el, poate că astăzi lumea nu are prea mare compasiune pentru închiderea Exploatării Miniere și aruncarea în șomaj a sute de oameni fără perspectivă de încadrare în zona defavorizată Comănești. Mai degrabă, oamenii gîndesc că s-a întors roata și minerii plătesc pentru violențele șocante din 1990 și din anii următori. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!